Pentru că a murit în Franța 1966, ar părea imposibilă o întoarcere a lui în București. Însă, nu este greșit. Am ales acest titlul incitant tocmai pentru a sublinia importanta unui eveniment. O tehnică învătată la cursul Limbajul presei scrise.
Biserica Romano-Catolică Sfântul Anton din Constanța, a fost martora poate a celui mai frumos eveniment din ultimii ani. Marți, 13 iunie 2023, a fost sărbătorit hramul bisericii. S-au adunat mii de credincioși. Incinta și strada din fața lăcașului de cult s-a umplut rapid de enoriașii care au venit cu flori la acest eveniment. Sfânta Liturghie a fost prezidată de către părintele Cristian Antici, Decan de Constanța.
Omilia, care a sensibilizat sufletele celor prezenți, a fost ținută de către părintele asumpționist Lucian Dîncă din București, subliniind cele 3 trăsături ale Sfântului Anton de Padova:
1. Anton de Padova este îndrăgostit de Cristos,
2. Este un rugător și cititor al Sfintei Scripturi
3. ,Este un iubitor al Bisericii
„Cu toții știm să urâm, să ne dușmănim, dar ca să iubim, să iertăm, doar sfinții pot să o facă… Toți suntem chemați la sfințenie. Pentru că toți l-ați primit pe Duhul Sfânt… iar Sfântul Anton ne arată că și noi putem trăi sfințenia“, a concis părintele Lucian.
Evenimentul în sine a primit o conotație dublă, dacă nu chiar triplă:
- Pe de o parte, solemnitatea hramului în sine;
- Apoi, semnarea la sfârșitul Sfintei Liturghii de către părintele paroh Ieronim al actului de donație al tabloului pictat de către pictorul Constantin Popescu Isachie, denumit: ,,Pr. Alip Louis Barral“ către comunitatea augustinian asumpționistă din București în persoana părintelui Lucian Dîncă
- Nu în ultimul rând, binecuvântarea crinilor, iar mai apoi a copiilor.
Recepția portretului în ulei al părintelui Barral are o importanță istorică în viața comunității asumpționiste din București deoarece el a fost cel care a contribuit substanțial la zidirea clădirii ce a găzduit vechiul Institut Francez de Studii Bizantine, transformat astăzi în mănăstirea călugărilor asumpționiști cunoscută sub denumirea de ,,Centrul Sfinții Petru și Andrei“. Donația tabloului a fost aprobată de către IPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, fiind o recunoaștere a activității părintelui Barral.
Pentru comunitatea asumpționistă din București intrarea în posesie al acestui tablou valoros a fost un eveniment și un motiv de sărbătoare cu totul deosebit, mai ales că nu se cunosc circumstanțele prin care tabloul ajunsese la această parohie. Se presupune că atunci când părintele Barral ar fi fost nevoit să părăsească țara, a încercat salvarea anumitor obiecte pe calea mării și astfel ar fi ajuns tabloul la Constanța.
Cine a fost părintele asumpționist Marie-Alype (Louis) Barral, reprezentat în această pictură?
Părintele Barral sa născut pe 25 noiembrie 1894 la Moirans, în Isère în Franța, provincie de care a rămas profund atașat de-a lungul vieții. Până în 1912, a terminat studiile secundare.
Pe 30 august 1912, a mers la noviciat în localitatea Limpertsberg din Luxembrug, unde pe 8 septembrie a îmbrăcat haina călugărilor asumpționiști. În anul 1913 a depus primele voturi, iar în 1918 și-a început studiile teologice la Louvain, care mai apoi au fost întrerupte în 1919 de obligațiile militare pe care le avea de îndeplinit. Pe 23 iulie 1923, a fost hirotonit preot la Louvain. Cele 3 mari cauze ale vieții sale au fost: România, Malestroit și Roma. Activitatea și-a început-o în Turcia ca și profesor, iar mai apoi a urmat înființarea Misiunii Române pe care a servit-o timp de 25 de ani. Prima dată la Beiuș ca superior local (între anii 1925-1934) și București (1934). El a fost responsabil pentru toate lucrările de construcții de pe strada Christian Tell (azi: ,,Centrul Sfinții Petru și Andrei“).
A fost un mare om de cultură, care a realizat cele mai frumoase traduceri în limba franceză a poeziilor lui Eminescu și a fost totodată secretar al Nunțiaturii, pentru care a primit distincția ,,Pro Ecclesia et Pontifice“ (Pentru Biserică și Pontif). În anul 1948, a fost numit delegat provincial pentru România, însă a fost nevoit să părăsească țara în anul 1950. În 1954 a fost numit postulator oficial pentru cauza lui M. Yvonne-Aimée de Jésus (1934-1960), iar în 1962 a fost numit la comunitatea de la Roma. La sfârșitul lunii mai din anul 1966, a murit în Franța pe când se întorsese de la Roma.[1]
Iubea lucrurile bine făcute și finisate. Nu-i plăcea mediocritatea și dorea ca totul să fie impecabil, iar când sănătatea îi era șubredă nu se plângea. Era un om disponibil și dorea să mulțumească pe toată lumea găsind mereu scuze pentru acoperirea greșelilor aproapelui său.[2]
Mulțumim părintelui Barral pentru toată munca depusă în slujba Bisericii și aproapelui!
[1] cf. https://www.assomption.org/biographie/marie-alype-louis-barral-1894-1966/, 4.07.2023
[2] cf. https://luceafarul.net/marie-alype-louis-barral-traducatorul-de-limba-franceza-al-poeziei-eminesciene
Vasile Achim
masterand anul I CBE
Foto credit: Achim Vasile