Luni, 29 septembrie 2025, la ora 11:00, va avea loc deschiderea anului universitar 2025-2026. Tradiţionala întâlnire se va desfăşura în două momente distincte, dar succesive.

Pentru început, studenţii, cadrele didactice şi personalul auxiliar sunt invitaţi să participe la Sfânta Liturghie din Catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti. Sfânta Liturghie va fi prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti.

Apoi, după Sfânta Liturghie, ne vom întâlni în Aula Magna a facultății, etajul IV, pentru a ne cunoaşte şi a ne împărtăşi speranţele pentru noul an academic.

ÎPS Aurel Percă va rosti un cuvânt de bun venit și Părintele decan va prezentarea cadrele didactice în faţa studenţilor din anul I de la toate programele de studii.

Studenţii sau profesorii care nu pot participa fizic la acest eveniment sunt invitaţi să-l urmărească online pe https://www.catedralaonline.ro și pe Angelus TV.

 

Vă aşteptăm cu drag!

Pe 25 iunie, ora 17, a avut loc ceremonia de absolvire la Facultatea de Teologie romano-catolică, ce a început cu Sfânta Liturghie în Catedrală, celebrată de P.S. Cornel Damian, împreună cu Decanul Facultății și cu părinții profesori. A urmat o recepție în cadrul Facultății, la care s-au acorda diplome și câte trei premii pentru cei mai merituoși absolvenți de la fiecare program de studii.

NOTĂ: În urma reverificării situațiilor școlare ale absolvenților Promoției 2025 la ciclul de licență a fost constatată omisiunea din lista finală a studentei Claudia Gal (Filip) cu media cea mai mare, plasată peste pragul minim pentru acordarea distincțiilor.
Ceremonia din 25 iunie 2025 s‑a desfășurat la doar 30 de minute după încheierea examenelor finale (inclusiv master), iar defalcarea mediilor a fost realizată în condiții de timp foarte restrânse. Regretăm eroarea tehnică și ne cerem scuze tuturor celor implicați.
Pentru a recunoaște performanța academică deosebită a absolventei Claudia Gal (Filip), Conducerea facultății a decis acordarea Premiului de Excelență – Ciclu Licență. Distincția este suplimentară premiilor deja anunțate, care rămân valabile.

 

Vineri 20 iunie 2025, va avea loc Conferinţa Şcolii doctorale, având ca titlu: Credinţă, raţiune şi umanitate: reflecţii teologice în context contemporan.

Comunicările vor avea loc în cadrul Facultății de Teologie Romano-Catolică din București, Str. General Berthelot, nr. 19, sector 1, în intervalul orar 9.30-18.00.

 

Program:

Secţiunea I
Teologie şi reflecţie filosofică asupra persoanei
Moderator: Pr. lect. dr. Emil Moraru
9.30 Matilda Andrici Gabor — Simfonia invizibilă a sufletului. Musica est scientia bene modulandi. De Musica şi calea numerelor interioare spre Dumnezeu la Sf. Augustin
10.00 Florian Ioniţă — Părintele Georges Lemaître, autorul teoriei „Atomului primordial“ (1931), astăzi teoria „Big Bang“
10.30 Laurenţiu Nistor – Ce este omul? Iubirea ca al cincilea nivel al conştiinţei şi provocarea reducţionismului în gândirea lui Bernard Lonergan

11.00 Pauză

Secţiunea II
Istorie bisericească şi mărturii de credinţă
Moderator: Pr. conf. dr. Lucian Dîncă
11.15 Bogdan Andrei — Influența operei lui Tertulian asupra părinților bisericești latini din secolele al III-lea și al IV-lea
11.45 Pr. Iosif Gal — Evenimentul Conciliului Vatican al II-lea în Biserica Catolică din România
12.15 Maria-Magdalena Zegrea (Ţiţonia) — Moştenirea spirituală
a Cardinalului Todea şi a Episcopului Suciu pentru tineri

12.45 Pauză

Secţiunea III
Provocări contemporane şi misiune creştină
Moderator: Pr. lect. dr. Eduard Giurgi
14.00 Pr. Cristian Bîrnat – Misiunea ad gentes în secolul al XX-lea: rolul preoţilor misionari conform enciclicelor Rerum Ecclesiae şi Fidei Donum
14.30 Pr. Claudiu Eva – Viaţa umană în era umanismului digital. În ce direcţie?
15.00 Pr. Sergiu-Alin Pal – Conceptul de sărăcie în contextul crizei globale
(2008-2012). O lectură în lumina doctrinei sociale a Bisericii şi a scrierilor lui Luis González-Carvajal Santabárbara
15.30   Cătălin Grigore — De la condiția ioanică „din lume, dar nu ai lumii”, la mesajul sinoptic „cine nu este împotriva noastră este pentru noi”; reajustarea postconciliară a mesajului socio-economic al Bisericii Catolice

16.00  Pauză

Secţiunea IV – Teologie dogmatică,
spiritualitate şi antropologie augustiniană
Moderator: Conf. dr. Gabriela Blebea Nicolae
16.15 Pr. Sorin Benescu – Marele Rabin Alexandru Şafran şi contribuţia sa pentru România, în spiritul Sefirei Hesed
16.45 Idem – Les attributs divins dans l’oeuvre du Père Ghelasie Gheorghe, tome 11-14
17.15 Pr. Alin Vara – O critică a argumentului liberului-arbitru în favoarea doctrinei iadului veşnic
17.45 Alina Pelteacu – Antropologia lui Augustin în De Trinitate

 

REZUMATE (în ordinea alfabetică a numelui de familie al participanţilor):

 

Bogdan Andrei

Influența operei lui Tertulian asupra părinților bisericești latini din secolele al III-lea și al IV-lea

Deşi marginalizat din cauza aderării la montanism, Tertulian a exercitat o influenţă durabilă asupra creştinismului latin timpuriu. Scriitori precum Minucius Felix, Ciprian, Zenon de Verona, Arnobius sau Lactantiu i-au preluat idei, stilul polemic, preferinţa pentru antiteză şi exigenţa morală, chiar şi atunci când nu i-au menţionat explicit numele. Ciprian l-a considerat o autoritate, iar Optatus de Milevis l-a invocat împotriva donatiştilor. În secolul al V-lea, Pomerius preia viziuni despre corporalitatea sufletului inspirate de Tertulian. Totuşi, odată cu Ilarie de Poitiers, Ieronim şi Augustin, apar rezerve teologice. Augustin îl recunoaşte ca influent, dar îl consideră eretic şi neeligibil ca autor normativ. În Decretum Gelasianum, opera sa este condamnată oficial. Cu toate acestea, influenţa sa stilistică şi conceptuală persistă prin scriitorii africani şi este recunoscută de Isidor de Sevilla. Tertulian rămâne o figură formativă în gândirea creştină latină, chiar dacă memoria sa e marcată de ambiguitate doctrinară şi reevaluări critice începând cu secolul al V-lea.

 

Matilda Andrici Gabor

Simfonia invizibilă a sufletului. Musica est scientia bene modulandi. De Musica şi calea numerelor interioare spre Dumnezeu la Sfântul Augustin

În contextul vast al operei augustiniene, tratatul De Musica rămâne una dintre scrierile cel mai puţin cunoscute, dar cu o forţă teologică şi antropologică profundă. Această conferinţă îşi propune să readucă în lumină relevanţa spirituală şi intelectuală a acestei opere, cu un accent special pe Cartea a VI-a, unde Sfântul Augustin depăşeşte analiza metrică şi ritmică a sunetului pentru a pătrunde în dimensiunea invizibilă a sufletului: numerii interiori. Punctul de plecare îl constituie celebra definiţie: musica est scientia bene modulandi – muzica este ştiinţa bunei măsurări. Această formulare exprimă cu claritate viziunea augustiniană asupra muzicii ca artă a ordinii, a proporţiei şi a discernământului interior. Astfel, noţiuni precum numerus, ordo, mensura, concordia, rhythmus şi modulatio devin nu doar categorii estetice, ci chei teologice pentru înţelegerea sufletului uman ca loc al rezonanţei divine. Vom explora în ce fel muzica, în această concepţie, devine instrument de comuniune cu Dumnezeu, cale de întoarcere la unitatea interioară şi oglindă a armoniei creatorului. În final, De Musica se relevă nu doar ca un tratat despre sunet, ci ca o simfonie invizibilă în care sufletul învaţă să-şi acorde propria libertate după măsura divină. Această lectură propune o redescoperire a unei opere în care Sfântul Augustin anticipează marile teme ale teologiei spirituale şi ale antropologiei creştine, oferind o viziune în care raţiunea, credinţa şi simţirea interioară se unesc într-o armonie ce urcă spre Dumnezeu.

 

Pr. Sorin Benescu

Marele Rabin Alexandru Şafran şi contribuţia sa pentru România, în spiritul Sefirei Hesed

Comunicarea îşi propune să evidenţieze sentimentele şi contribuţia Marelui Rabin Alexandru Şafran faţă de poporul român, faţă de România. Pentru aceasta, am recurs la documente scrise care dovedesc sentimentul de ataşament şi dragoste al Marelui Rabin faţă de locurile în care s-a născut şi unde a condus comunitatea evreiască în poate cea mai dificilă perioadă din istoria sa, când aceasta era ameninţată cu dispariţia. Lucrarea este cu atât mai actuală, cu cât, la momentul scrierii, extrema dreaptă românească a revenit în forţă pe scena politică.

 

Idem

Les attributs divins dans l’oeuvre du Père Ghelasie Gheorghe, tome 11-14

La présente recherche démontre l’existence de nouveaux attributs divins dans la théologie gélasienne, qui appartiennent soit à l’Être, soit aux Personnes trinitaires. Attributs divins proposés : 1. La Conscience en elle-même, attribut divin primaire (de Dieu comme Trinité); 2. L’attribut spécifique gélasien: la Tri-Essence – Paternité; 3. Attributs internes / capacités internes: pour le Père : la bénédiction, pour le Fils : les énonciations, pour l’Esprit : le souffle; 4. la Tri-Essence – manifestation dans l’Être; 5. l’iconique, l’incarnation / réincarnation continue – attributs spécifiques au Fils, qui n’existent pas chez les autres Personnes ; la réincarnation perpétuelle des paroles du Logos en l’être créé.

 

Pr. Cristian Bîrnat

Misiunea ad gentes în secolul al XX-lea: rolul preoţilor misionari conform enciclicelor Rerum Ecclesiae şi Fidei Donum

Misiunea Bisericii, primită de la Cristos, de a vesti Evanghelia tuturor popoarelor a constituit dintotdeauna o grijă prioritară a liderilor ecleziali, care, în special prin documente magisteriale, au subliniat importanţa implicării active a preoţilor şi a credincioşilor în această operă de evanghelizare. Enciclicile Rerum Ecclesiae şi Fidei Donum definesc rolul preoţilor misionari şi al Bisericilor locale în sprijinirea comunităţilor aflate în teritoriile de misiune. În enciclica Rerum Ecclesiae (1926), papa Pius al XI-lea scoate în evidenţă importanţa şi necesitatea continuării misiunii de evanghelizare prin trimiterea de preoţi bine pregătiţi în teritoriile de misiune, precum şi implicarea activă a credincioşilor în această operă, atât prin rugăciuni, cât şi sprijin material. Ca strategie, suveranul pontif accentuează formarea unui cler local solid, care să fie apt să predice Evanghelia în propriile culturi, precum şi colaborarea strânsă între preoţii misionari şi cateheţii locali. Evanghelizarea presupune şi dezvoltarea sau implicarea misionarilor în acţiuni caritative şi sociale, urmând exemplul lui Cristos. Papa Pius al XII-lea, în enciclica Fidei Donum (1957), face un apel către episcopi să sprijine misiunile Bisericii catolice prin trimiterea ad tempus de preoţi diecezani în teritoriile de misiune. În acest document apare pentru prima dată titlul de fidei donum dat preoţilor misionari diecezani. Preotul fidei donum devine astfel un simbol al comuniunii şi solidarităţii dintre Bisericile locale, el împlinindu-şi vocaţia misionară prin slujirea pastorală temporară în zonele sărace sau lipsite de cler local. De aceea, misiunea ad gentes este şi rămâne o responsabilitate in corpore a întregii Biserici, concretizată prin trimiterea de preoţi fidei donum în teritoriile de misiune care, prin colaborarea cu comunităţile locale, fac prezent mesajul Evangheliei în toate culturile şi timpurile.

 

Pr. Claudiu Eva

Viaţa umană în era umanismului digital. În ce direcţie?

E posibil ca progresul tehnologic, manipularea genetică, inteligenţa artificială să redefinească conceptul de viaţă umană? Sacralitatea vieţii şi întâlnirea dintre credinţă şi ştiinţă în domeniul bioeticii poate reporni dialogul dintre om, Dumnezeu şi creaţia încredinţată administrării din partea omului. Parcurgând documentele din Magisteriul Bisericii al ultimilor 5 ani putem descoperi grija, preocuparea Bisericii Catolice în ceea ce priveşte folosirea corectă şi spre binele vieţii umane al tehnologiilor recente. Dacă viaţa umană este atât de complexă şi cuprinde multe aspecte, umanismul digital ce este? Cercetarea doreşte să cuprindă în sinteză poziţia Bisericii Catolice cu privire la umanismul digital şi uzul acestor tehnologii în respectarea demnităţii umane, atrăgând atenţia asupra problematicilor complexe în faţa cărora Biserica Catolică doreşte să dea un răspuns menţinând vie principiile sănătoase ale vieţii şi respectării ei. Încotro ne îndreptăm? Dorim să mutăm graniţa dintre respectarea vieţii şi folosirea ei (fie pentru a o îmbunătăţi, fie pentru a o manipula) şi etica şi morala creştină? În ce direcţie?

 

Pr. Iosif Gal

Evenimentul Conciliului Vatican al II-lea în Biserica Catolică din România

După introducere şi justificarea temei, prezentarea va urmări mai întâi contextul istoric şi dificultăţile participării Bisericii Catolice din România la Conciliul Vatican al II-lea. Va discuta apoi receptarea şi implementarea reformelor conciliare în Biserica Catolica din România şi va încheia cu valoarea spirituală şi impactul pe termen lung al Conciliului asupra Bisericii Catolice.

 

Cătălin Grigore

De la condiția ioanică „din lume, dar nu ai lumii”, la mesajul sinoptic „cine nu este împotriva noastră este pentru noi”; reajustarea postconciliară a mesajului socio-economic al Bisericii Catolice

Odată cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică și-a reorientat angajamentul social în cadrul lumii, colaborând chiar cu cei „ai lumii” pentru a face evanghelizarea mai eficientă. Această deschidere, anticipată de Rerum Novarum, a fost urmată de o integrare sporită între inițiativele magisteriale și cele ale societății laice. Prezentarea analizează dificultățile teologiei sociale în raport cu economia modernă, care, deși dominată de algoritmi și cifre, devine fragilă când este chemată să pună persoa-na umană în centrul dezvoltării. În prima fază, obstacolele au fost corelate cu antagonismele ideolo-gice ale Războiului Rece. Ulterior, odată cu afirmarea globală a liberalismului economic, discursul social al Bisericii s-a adaptat pentru a oferi o critică morală a noii paradigme. Dacă Leon al XIII-lea a reacționat la revoluția industrială cu întârziere, noul papă, Leon al XIV-lea, dorește să abordeze din timp implicațiile etico-economice ale revoluției inteligenței artificiale, reafirmând vocația Bisericii de a răspunde provocărilor actuale.

 

Florian Ioniţă

Georges Lemaître – preot şi fizician între teologie şi cosmologie

Prezentarea evidenţiază personalitatea complexă a părintelui Georges Lemaître, autorul teoriei „atomului primitiv”, devenită ulterior cunoscută sub numele de „Big Bang”. Conferinţa explorează parcursul său ştiinţific şi spiritual, subliniind fidelitatea sa faţă de viaţa sacerdotală şi devotamentul faţă de ştiinţă, fără a le opune. Lemaître este prezentat ca un model exemplar de dialog între credinţă şi raţiune, susţinând complementaritatea ireductibilă dintre teologie şi ştiinţă. În centrul reflecţiei se află conceptele de „Dumnezeu ascuns” şi „început natural al universului”, ilustrând o viziune în care transcendenţa divină este respectată tocmai prin refuzul de a reduce creaţia la un obiect de demonstraţie ştiinţifică. Conferinţa oferă o perspectivă actualizată asupra relevanţei teologice şi cosmologice a gândirii lui Lemaître.

 

Laurenţiu Nistor

Ce este omul? Iubirea ca al cincilea nivel al conştiinţei şi provocarea reducţionismului în gândirea lui Bernard Lonergan

Această prezentare explorează ideea lui Bernard Lonergan despre iubire ca un „al cincilea nivel” distinct al conştiinţei, care extinde teoria sa în patru niveluri a cogniţiei umane şi completează antropologia sa antireducţionistă. Motivaţi de chestiunea inteligenţei artificiale, filosofia contemporană se luptă cu „problema dificilă” a conştiinţei, iar diverse forme de reducţionism – de la materialismul neurologic (care identifică conştiinţa cu activitatea cerebrală observabilă), la reducţionismul funcţionalist (functional reductionism), computaţionalismul (care tratează mintea ca un sistem de procesare a informaţiei) şi până la teza IA puternice (strong AI thesis, conform căreia o maşină ar putea replica pe deplin conştiinţa umană) – ameninţă să aplatizeze natura umană, reducând-o la serii de procese măsurabile sau simulabile. Viziunea lui Lonergan despre conştiinţă respinge aceste abordări deoarece ele omit dimensiunea intenţională, reflexivă şi auto-transcendentă a conştiinţei umane, mai specific capacitatea unică a subiectului uman de a se raporta la şi orienta liber spre adevăr, bine şi iubire, dincolo de orice funcţionalitate operaţională. Pentru Lonergan, conştiinţa este aşadar nu doar un cumul de funcţii sau reacţii, ci o structură vie, cu agenţie proprie, orientată din interior spre depăşirea

de sine şi spre comuniune, o structură a persoanei deschisă radical către transcendenţă. Bazându-ne pe studiile recente ale lui Jeremy Blackwood, Robert Doran şi ale altora, vom demonstra cum identificarea de către Lonergan a „a-fi-dragoste” ca vârf al auto-transcendenţei oferă resurse relevante pentru provocările antropologiei teologice din secolul XXI. Lucrarea va fi structurată în trei părţi: în prima parte vom oferi o expunere concisă a concepţiei lonerganiene despre conştiinţă în care vom include prezentarea celor patru niveluri ale acesteia (experienţa, înţelegerea, judecata, decizia); apoi în a doua parte, vom observa cum înţelege Lonergan iubirea ca pe un al cincilea nivel al conştiinţei şi vom analiza modul în care iubirea neîngrădită – în special iubirea divină – constituie un mod de conştiinţă calitativ distinct, care transformă şi elevează toate celelalte operaţii cognitive; în final, în partea a treia, vom explora câteva dintre aplicaţiile contemporane ale acestei perspective, în special în studiile asupra conştiinţei, dezbaterile despre inteligenţa artificială, natura umană şi criza de sens a culturii secularizate. Prin a identifica şi trasa transcendenţa în însăşi structura conştiinţei, iar aceasta împlinită în iubire, cadrul conceptual elaborat de Lonergan oferă un răspuns convingător antropologiilor reducţioniste, fie ele neurologice, funcţionaliste sau informaţionale şi rămâne fidel înţelegerii creştine a omului ca imago Dei, fiinţă creată pentru relaţie cu divinul.

 

Pr. Sergiu-Alin Pal

Conceptul de sărăcie în contextul crizei globale (2008-2012). O lectură în lumina Doctrinei sociale a Bisericii şi a scrierilor lui Luis González-Carvajal Santabárbara

Plecând de la o situaţie concretă, criza globală din perioada 2008-2012 ce afectează Statul de bunăstare, comunicarea îşi propune să analizeze conceptul de sărăcie din perspectiva inspirată de Doctrina Socială a Bisericii, folosind metoda clasică de studiu a Teologiei Morale Sociale: a vedea- a judeca – acţiona. Conţinutul comunicării cuprinde aspecte din domeniul politic, economic şi cultural. Se pune accentul pe mesajul moral al Sfintei Scripturi, pe influenţa magisteriului actual al Bisericii şi pe contribuţiile teologiei spaniole, în special ale lui L. González Carvajal. Pentru a înţelege mai bine conceptul de „sărăcie” se vor analiza, pe scurt, conceptele de Stat social, cetăţean, marginalizare şi excluziune socială. Comunicarea are un caracter introductiv în cadrul unei cercetări doctorale mai ample privind

„Sărăcia şi caritatea în scrierile teologului Luis González-Carvajal Santabárbara”

 

Alina Pelteacu

Antropologia lui Augustin în De Trinitate

Această prezentare are în vedere modul în care Augustin, pornind de la idea creării umanităţii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a înţeles mintea umană (mens) ca structură triplă, punând astfel în lumină antropologia care se naşte prin interacţiunea dinamică dintre memorie, inteligenţă şi voinţă. Aceast fapt indică accentul pe care îl pune Augustin pe dezvăluirea interiorităţii umane, pe ideea umanităţii ca imagine a lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe esenţa divină a Treimii, pe care o considera de nepătruns. În teologia sa imago dei şi în analiza ulterioară a celor trei structuri interioare ale minţii, Augustin descoperea cheile unei cunoaşteri aprofundate a fiinţei umane. De Trinitate nu este doar un alt exemplu al gândirii sale antropologice, ci punctul culminant al înţelegerii sale mature a naturii umane.

 

Pr. Alin Vara

O critică a argumentului liberului-arbitru în favoarea doctrinei iadului veşnic

Prezentarea se concentrează asupra criticilor aduse de filosofii americani John Kronen şi Eric Reitan argumentului liberului-arbitru în favoarea doctrinei iadului veşnic. Potrivit acestuia din urmă, cei damnaţi aleg în mod liber să-l respingă pentru totdeauna pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-i poate mântui fie pentru că este metafizic imposibil pentru el să o facă, fie pentru că toate mijloacele posibile de a obţine mântuirea lor sunt moralmente nepermise. Critica lui Kronen şi Reitan are două direcţii şi răspunde celor două viziuni despre libertate: cea generic numită „tomistă”, a libertăţii intrinsec raţionale, şi cea libertariană, cu rădăcini în Duns Scotus şi Molina. În prima direcţie, autorii spun că este posibil şi moralmente permis ca Dumnezeu să ofere un „har eficace”, capabil de a îndepărta piedicile interioare ale omului, caz în care cel din urmă se va orienta în mod inevitabil către scopul unic al naturii umane: Binele raţional. În a doua direcţie, ei afirmă că, şi dacă acceptăm modelul libertarian al libertăţii umane – capacitatea de a alege chiar şi ceva complet iraţional ca o eternitate fără Dumnezeu – tot se poate construi un argument plauzibil în care alegerea finală, liberă, complet autonomă a lui Dumnezeu va deveni pentru toţi oamenii, într-o durată temporală extinzându-se la infinit, o certitudine matematică.

 

Maria-Magdalena Zegrea (Ţiţonia)

Moştenirea spirituală a Cardinalului Todea şi a Episcopului Suciu pentru tineri

Prezenta susţinere în cadrul Conferinţei şcolii doctorale se vrea a surprinde rolul cardinalului Alexandru Todea şi al episcopului Ioan Suciu de formatori şi mentori ai generaţiei tinere. Dimensiunea pedagogică şi formativă a activităţii lor pastorale, în special în raport cu tinerii. a urmărit nu doar transmiterea cunoştinţelor religioase, ci şi modelarea caracterului şi a vieţii morale, astfel încât aceştia să devină lideri spirituali şi laici activi în comunităţile lor. Cei doi ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice au reuşit să modeleze generaţiile viitoare de creştini într-un context politic şi social ostil folosind educaţia spirituală nu doar pentru a forma tineri credincioşi, ci şi pentru a cultiva o rezistenţă interioară în faţa persecuţiilor. Acest concept este esenţial în teologia educaţiei, în special în contextul Bisericii sub presiunea regimului totalitar, unde formarea spirituală devenea un instrument de supravieţuire şi de păstrare a identităţii religioase. Cardinalul Alexandru Todea mărturisea: „ Noi am suferit pentru credinţă! (…) şi, mai ales, pentru Capul Bisericii. Iar Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică, a răspuns prin glasul episcopului arhanghel Ioan Suciu: Mai bine murim decât să trădăm!” (L. Hossu-Longin, Credinţă nepieritoare, Timişoara, Hyperliteratura, 2019, p. 15

 

În dimineața zilei de luni, 12 mai 2025, Papa Leon al XIV-lea s-a întâlnit în Aula Paul al VI-lea, din Vatican, cu profesioniștii mass-media din lumea întreagă prezenți la Roma, care au transmis evenimentele din ultima perioadă, din Biserica Catolică: moartea și funeraliile Papei Francisc, pregătirea și începutul Conclavului, alegerea noului Suveran Pontif și primele sale apariții publice. Cu această ocazie, Sfântul Părinte le-a transmis un mesaj celor prezenți.

 

 

[IT] Bună ziua!

[EN] Bună dimineața și vă mulțumesc pentru această primire minunată! Se spune că atunci când aplaudă la început nu contează prea mult… Dacă sunteți încă treji la sfârșit și mai vreți să aplaudați… Vă mulțumesc foarte mult!

 

[IT]

Fraților și surorilor!

Vă urez bun venit, vouă, reprezentanților mass-media din întreaga lume. Vă mulțumesc pentru munca pe care ați depus-o și o depuneți în această perioadă, care pentru Biserică este în esență un timp de har.

În „Predica de pe munte”, Isus a proclamat: „Fericiți făcătorii de pace” (Mt 5,9). Este vorba de o Fericire care ne provoacă pe toți și care vă privește îndeaproape, chemându-vă pe fiecare dintre voi la angajamentul de a duce mai departe o comunicare diferită, care nu caută consensul cu orice preț, nu se îmbracă în cuvinte agresive, nu adoptă modelul competiției, nu separă niciodată căutarea adevărului de iubirea cu care trebuie să-l căutăm cu smerenie. Pacea începe cu fiecare dintre noi: cu modul în care îi privim pe ceilalți, îi ascultăm pe ceilalți, vorbim despre ceilalți; și, în acest sens, modul în care comunicăm este de o importanță fundamentală: trebuie să spunem „nu” războiului cuvintelor și imaginilor, trebuie să respingem paradigma războiului.

Așadar, permiteți-mi să reiterez astăzi solidaritatea Bisericii cu jurnaliștii întemnițați pentru că au încercat să relateze adevărul și, prin aceste cuvinte, să solicit, totodată, eliberarea acestor jurnaliști întemnițați. Biserica recunoaște în acești martori – mă gândesc la cei care relatează despre război chiar cu prețul vieții lor – curajul celor care apără demnitatea, dreptatea și dreptul popoarelor de a fi informate, deoarece numai popoarele informate pot face alegeri libere. Suferința acestor jurnaliști întemnițați interpelează conștiința națiunilor și a comunității internaționale, chemându-ne pe toți să ocrotim binele prețios al libertății de exprimare și al presei.

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru serviciul pe care îl aduceți adevărului. Ați fost la Roma în aceste săptămâni pentru a relata despre Biserică, despre diversitatea ei și, în același timp, despre unitatea ei. Ați însoțit ritualurile din Săptămâna Sfântă; ați povestit durerea pricinuită de moartea Papei Francisc, care a avut loc însă în lumina Învierii. Aceeași credință pascală ne-a introdus în spiritul Conclavului, care v-a văzut deosebit de ocupați în zile obositoare; și, inclusiv cu această ocazie, ați reușit să povestiți frumusețea iubirii lui Cristos care ne unește pe toți și ne face un singur popor, călăuzit de Bunul Păstor.

Trăim în vremuri greu de străbătut și relatat, care reprezintă o provocare pentru noi toți și de care nu trebuie să fugim. Dimpotrivă, ele ne cer fiecăruia dintre noi, în diferitele noastre roluri și slujiri, să nu cedăm niciodată mediocrității. Biserica trebuie să accepte provocarea timpului și, în același timp, nu poate exista o comunicare și un jurnalism în afara timpului și a istoriei. Așa cum ne amintește Sfântul Augustin, care spunea: „Să trăim bine și vremurile vor fi bune. Noi suntem vremurile” (Discurs 311).

Vă mulțumesc, așadar, pentru ceea ce ați făcut pentru a ieși din stereotipurile și clișeele prin care citim adesea viața creștină și viața Bisericii înseși. Vă mulțumesc pentru că ați reușit să înțelegeți esențialul a ceea ce suntem și să îl transmiteți prin toate mijloacele întregii lumi.

Astăzi, una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din „turnul Babel” în care ne aflăm uneori, din confuzia limbajelor lipsite de iubire, adesea ideologice sau sectare. De aceea, serviciul vostru, prin cuvintele pe care le folosiți și stilul pe care îl adoptați, este important. Comunicarea, de fapt, nu este doar transmitere de informații, ci creare a unei culturi, a unor ambiente umane și digitale care să devină spații de dialog și confruntare. Iar dacă ne uităm la evoluția tehnologică, această misiune devine și mai necesară. Mă gândesc, îndeosebi, la inteligența artificială, cu potențialul său imens, care necesită, totuși, responsabilitate și discernământ pentru a orienta instrumentele spre binele tuturor, astfel încât acestea să poată produce beneficii pentru umanitate. Iar această responsabilitate îi privește pe toți, proporțional cu vârsta și rolurile sociale.

Dragi prieteni, cu timpul vom învăța să ne cunoaște mai bine. Am trăit – putem spune că împreună – zile cu adevărat speciale. Le-am /le-ați împărtășit prin toate mijloacele de comunicare: televiziune, radio, internet, rețele sociale. Mi-aș dori foarte mult ca fiecare dintre noi să poată spune despre acestea că ne-au dezvăluit o fărâmă din misterul umanității noastre, și că ne-au lăsat o dorință de iubire și pace. De aceea, vă repet astăzi invitația făcută de Papa Francisc în ultimul său mesaj pentru următoarea Zi mondială a comunicațiilor sociale: să dezarmăm comunicarea de toate prejudecățile, ranchiuna, fanatismul și ura; să o purificăm de agresiune. Nu servește la nimic o comunicare care tună și fulgeră, care-și arată mușchii, ci mai degrabă de o comunicare capabilă să asculte, să preia glasul celor slabi care nu au voce. Haideți să dezarmăm cuvintele și vom contribui astfel la dezarmarea Pământului. O comunicare dezarmată și dezarmantă ne permite să împărtășim o perspectivă diferită asupra lumii și să acționăm în mod coerent cu demnitatea noastră umană.

Sunteți în prima linie a relatării conflictelor și speranțelor de pace, a situațiilor de nedreptate și sărăcie, și a muncii depuse de atâția oameni în tăcere pentru o lume mai bună. De aceea, vă cer să alegeți în mod conștient și curajos calea unei comunicări a păcii.

Vă mulțumesc tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

(Trad.: Cristina Grigore, CBE II)

 

Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București vă invită să participați la conferința intitulată „Este transhumanismul o religie?”, susținută de Prof. Dan Cautiș. Evenimentul se va desfăsura miercuri, 28 mai 2025, în Auditoriul Maximum (etajul IV al Facultății). Strada Gral Berthlot 19, Sector 1, București.

În secolul XXI, transumanismul a devenit o mișcare care promovează îmbunătățirea capacităților umane prin tehnologii avansate precum inteligența artificială, biotehnologia și cibernetica. Transumaniștii prevăd un viitor în care omenirea va depăși limitele biologice, va atinge superinteligența și chiar imortalitatea digitală. Însă, pe măsură ce aceste aspirații devin tot mai îndrăznețe, apare o întrebare esențială:
Funcționează transumanismul ca o religie seculară?
Această prezentare analizează structura religioasă a transumanismului, comparând obiectivele sale cu concepte teologice precum mântuirea, transcenderea și viața veșnică. Pornind de la cercetători precum Robert Geraci (Apocalyptic AI) și gânditori transumaniști precum Ray Kurzweil, Hans Moravec și Nick Bostrom, vom examina modul în care viziunile transumaniste despre imortalitate și evoluția umană reflectă escatologia creștină și narațiunile apocaliptice. Concepte precum Singularitatea, încărcarea minții și transformarea post-umană vor fi analizate în raport cu doctrinele religioase despre înviere, glorificare și perfecțiune divină.
Un punct central al discuției va fi răspunsul Bisericii Catolice la transumanism, evidențiind îngrijorările teologice privind modificarea Imago Dei, unitatea dintre trup și suflet și căutarea mântuirii prin tehnologie în loc de har. Vom aborda întrebări fundamentale: Dacă oamenii devin radical modificați, mai au suflet?
Poate conștiința digitală înlocui identitatea umană? Care sunt consecințele morale ale creării unei specii post-umane? Prin evaluarea critică a transumanismului ca o nouă formă de escatologie seculară, această prezentare va evidenția de ce Biserica se opune obiectivelor sale radicale și va explora riscurile etice, filozofice și sociale ale înlocuirii naturii umane prin îmbunătățiri tehnologice.

Centrul Sfinții Petru și Andrei din București în colaborare cu Universitatea Catolică din Lille, Universitatea din București și Academia Catolică Val-de-Seine organizează un simpozion internațional despre pace în zilele de 23-24 mai.

Într-un context tensionat din punct de vedere politic şi internaţional, devine necesar să regândim fundamentele păcii. La întrebarea „Ce este pacea?” nu există un singur răspuns posibil. Numai o memorie multidirecţională îi poate da sens şi, confruntându-ne cu abordări din antichitatea creştină, din poziţii istorice, filosofice şi teologice, vom putea identifica constante şi armonice. Pacea constă în „liniştea ordinii” (Sf. Augustin) în trecut şi în expulzarea violenței din relaţiile intra şi interstatale de astăzi? Pe ce se poate baza această expulzare? Urmându-l pe Christos, gândirea creștină incită la non-putere şi non-violenţă, cu mult înainte de exemplul unor figuri excepţionale precum Gandhi. Cum putem înţelege pacea în diferite contexte patristice şi istorice pentru a face din ea, mai ales prin prisma doctrinei sociale, o cale de unitate între creștini?
În secolul al XX-lea, dominat de două forme de totalitarism, este important să stabilim ceea ce a ruinat, dar şi salvat eforturile de pace: la pacea statelor, impusă prin forţă, ar trebui să preferăm probabil disidenţa şi rezistenţa popoarelor diferitelor forme de opresiune. Cu toate acestea, în climatul actual de „post-adevăr” şi dezinformare, cum pot fi păstrate democraţiile autentice în Europa şi în lume?
Cum putem recâștiga şi promova integritatea morală necesară tuturor? Cum pot fi exprimate şi traduse în mod eficient idealurile dreptăţii şi păcii? Aceste zile de studiu se desfăşoară în cadrul acordului care permite Facultăţii de Teologie a
Universităţii Catolice din Lille și celor trei facultăţi de teologie: catolică, ortodoxă şi baptistă să lucreze împreună. Tema face parte din reţeaua internaţională de cercetare a CRIBED (dir. prof. Cathy Leblanc) şi REPHI (dir. prof. Jean-Francois Petit).
Comunicările din limba română vor fi traduse în limba franceză şi vor derula pe ecran cu videoclipul vorbitorului.

 

Comitetul de organizare:

Lucian Dîncă
Cathy Leblanc
Jean-Francois Petit
Laurenţiu Tănase

 

Program

Vineri dimineață – Facultatea de Teologie Catolică din Bucureşti

9.00 — Preşedintele sesiunii: Lucian Dîncă
9.00 — 9.40 Eduard Giurgi, decanul Facultății de Teologie Catolică din Bucureşti, The Law of the Church on the Sacrament of Penance, Source of Forgiveness and Peace
9.40 — 10.20 Simona Nicolae, Universitea din București — De la pace la liniștea lăuntrică în Noul Testament

Pauză / Pause

10.30 — 11.20 Sophie Izoard-Allaux, Universite Catholique de Lille, En quoi la pensee sociale de |’Eglise catholique peut-elle contribuer ă la paiz ? (Cum poale gândirea socială a Bisericii Catolice să contribuie la pace?)
11.20 — 12.00 Laurentiu Tanase, Universitea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cum poate gândirea socială a Bisericii Ortodoxe să contribuie la pace? (En quoi la pensee sociale de l’Eglise orthodoxe peut-elle contribuer ă la paiz ?)
12.00 — 12.40 Otniel Bunaciu, Universitea din București, Facultatea de Teologie Baptistă, A Reflection on Karl Barth”s Understanding on War and Peacefrom a Perspective of the Situation in Europe Today

Vineri după-amiază – Centrul Francofon de Cercetare Avansată în Ştiinţe Umaniste şi Sociale (Universitatea din București)

14.00 — Preşedintele sesiunii: Laurenţiu Tănase
Sediul Centrului de Cercetare / Accueil du Centre de recherche
14.10 — 14.50 Jean-Francois Petit, Institut Catholique de Paris, La Dissidence pour la pata : les temoignages de Vaclav Havel et Jan Patocka (Disidenţa pentru pace: mărturiile lui Vaclav Havel și Jan Patocka)
14.50 — 15.30 Cathy Leblanc, Universite Catholique de Lille, Les Emotions democratigues chee Martha Nussbaum
(Emoțiile democratice la Martha Nussbaum)

Pauză / Pause

15.45 — 16.30 Herman Teule, Radboud Universiteit Nijmegen, FEtre chretien dans le monde arabe ! Le râle des chretiens dans la construction d’une socicte civile, defis difficultes (A fi creștin în lumea arabă! Rolul creştinilor în construirea umei societăți civile, provocări și dificultăţi)
16.30 — 17.15 Vlad Gafita, Universite Stefan cel Mare Suceava, La Paix comme diktat ou lillusion de la paix promue par
Hitler et Mussolini (Pacea ca diktat sau iluzia păcii promovată de Hitler și Mussolini)

Încheierea după-amiezii

 

Sâmbătă – Centrul Sfinţii Petru și Andrei

9.00 — Preşedintele sesiunii: Cathy Leblane
Sediul Centrului / Accueil du Centre
9.15 — 10.00 Wilhelm Dancă, Universitatea din Bucureşti, titlul rezervat / titre reserve
10.00 — 10.15 Olivier Bonnewijn, Universite Catholique de Lille, Dans l’oesl du cyclone de la violence, une contribution de Jesus de Naearelh, une culture de la paiz (In ochiul furtunii violenţei, o contribuție a lui Isus din Naearel, o cultură a păcii)
10.15 — 11.00 Lucian Dîncă, Universitatea din Bucureşti, Istoricii ecleziastici, Socrate din Constantinopol şi Sozomen Scolasticul, o moștenire a păcii constantinienem (Les historiens ecelesiastiques, Socrate de Constantinople et Sozomene le Scholastique, un temoignage de la paia constantinienne)

Pauză / Pause

11.15 — 12.00 Cristian Bălănean, Episcopia Greco-Catolică de Oradea, Conotaţii lomiste ale legitimei apărări în dreptul conflictelor armate (Connotations lhomistes de la legitime defense dans le droit des conflits armes)

În perioada 9-11 mai 2025, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București va organiza simpozionul internațional Provocările Conciliului de la Niceea din 325. Ecumenicitate, cosmopolitism, universalitate – Perspective istorice și relevanță contemporană

Evenimentul, organizat cu sprijinul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, își propune să analizeze contribuțiile variate, de mare însemnătate, ale Conciliului de la Niceea din 325, evidențiind contextul istoric, inclusiv experimentarea tranziției de la sinoade locale la dimensiunea universală dorită la Niceea.

Se va examina, în același timp, interacțiunea dintre religios și politic în cadrul Conciliului, scontarea unei soluții „ecumenice” la tensiunea dintre localism și universalism, cu implicațiile acesteia până în viața Bisericii în contextul de azi, inclusiv extra-eclezial, precum și în dialogul interconfesional și intercultural.

Se va oferi, de asemenea, un cadru interdisciplinar pentru perspective noi, conexiuni tematice și aplicații practice.

Program: https://docs.google.com/document/d/e/2PACX-1vRexIrepEhN2zWupITpArPXKm6izdJovjmN6Z3fHSdvON0r2puDLR0Nvhhqty0wIxiSVJnqIYUnDGdD/pub

În cadrul simpozionului, facultatea organizează și o sesiune specială dedicată comunicărilor studențești, pe teme variate, desfășurată în paralel cu lucrările principale, după următorul program:
https://docs.google.com/document/d/e/2PACX-1vSIydfIIYhEEJ-E-kHkWk44ewZPse6zecJdTUvv1y7ggG04ROWc9wCLzIrkpw2hbu3i0acSJkG5xXFM/pub

 

 

Cu ocazia târgului de carte Gaudeamus 2024 (București), a fost lansat volumul Azi începe o viață nouă. Educație pentru libertatea financiară, scris de Ștefan Beca. Ne bucurăm că lista lucrărilor profesorilor din Facultatea de Teologie Romano-Catolică se mărește.

Lucrarea este mai mult decât un ghid financiar – este un manifest pentru transformare personală prin educație financiară. Ștefan Beca explorează ideea că relația noastră cu banii este una dintre cele mai importante și mai lungi relații din viața noastră, având un impact profund asupra calității vieții și a libertății personale.

Cartea oferă cititorilor instrumentele și cunoștințele necesare pentru a înțelege și a valorifica diferite tipuri de active financiare, de la depozitele bancare și imobiliare până la obligațiuni, acțiuni, criptomonede și instrumente derivate. Fiecare pagină este gândită să transforme conceptele complexe ale pieței de capital în sfaturi practice, accesibile și utile pentru oricine dorește să-și îmbunătățească situația financiară și să devină mai independent.

Inspirată de reflecția filozofică a lui Sir Francis Bacon – „Banii sunt un slujitor bun, dar un stăpân rău” – cartea încurajează cititorii să devină stăpânii propriilor resurse financiare și să învețe să pună banii să lucreze pentru ei.

Volumul se găsește deja în libăriile din țară și în on-line.

Editura ARCB lansează, sub semnatura părintelui decan EDUARD GIURGI, lucrarea Bunurile temporale ale Bisericii. Comentariu la cartea a V-a din Codul de drept canonic. Cartea, care are 208 pagini, „este un comentariu complet al reglementărilor canonice și conți­ne, de asemenea, o tratare amplă a bunurilor diecezelor, parohiilor și institutelor de viață consacrată, precum și a consiliilor pentru probleme economice ale diecezelor”, după cum afirmă Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, în prefață. Însă, „volumul prezintă și o mare utilitate prac­tică: el conține informații indispensabile pentru toți cei care au responsabilități în Biserică, atât diecezane, cât și parohiale, atât profesionale, cât și de voluntariat. Persoanele care lucrează în unități bisericești, de exem­plu, vor găsi în această carte o completare interesantă la studiile de drept administrativ prezentate de obicei în manualele folosite în seminarele teologice.”

„Codul de Drept Canonic prevede că mântuirea sufletelor este legea supremă în Biserică. Acest lucru înseamnă, implicit, că scopul principal al Bisericii este mântuirea sufletelor. Însă Biserica este organizată în această lume ca o societate2 care înfăptuiește lucrări spirituale și temporale. Fiind astfel organizată, legislația canonică prevede că Biserica are dreptul la bunurile temporale necesare pentru a-și îndeplini misiunea”, precizează autorul.

Volumul se găsește deja în libăriile din țară și în on-line. Un scurt fragment din carte se poate consulta aici.

În data de 5 decembrie 2024, la ora 12.30, va avea loc lansarea cărții Figura fiului risipitor în piesa shakespeariană Furtuna. Analiză intertextuală, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus 2024, în Spațiul de evenimente „Eugen Preda”. La originea proiectului editorial a stat o lucrare de disertație realizată în anul 2024 de Alina Pelteacu. Cartea apare ca urmare a particularității ei în abordarea temei folosind o metodă inedită de realizare.

Vor lua cuvântul: pr. Tarciziu-Hristofor Șerban; Ileana Bîrsan; Alina Pelteacu (Autor)

Moderator: Paul Scarlat

Volumul se găsește deja în libăriile din țară și în on-line. Un scurt fragment din carte se poate consulta aici.

Vă așteptam pe toți.