Organizatori
Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București
Centrul Interdisciplinar de Teologie și Științe ale Religiei
Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C., S.U.A.
Locație
Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, Str. Gen. Berthelot, nr. 19, Sector 1, București
Timp
1-3 iunie 2023
Tema
Datorită structurii lor interioare religiile pot uneori să inspire, să legitimeze și să provoace conflicte, pentru că în fiecare religie se găsește înscrisă tendința către absolut și vocația la universalitate. Ținând cont de această structură a fenomenului religios, conflictele religioase sunt oarecum inevitabile.
În decursul istoriei unele dispute între puterea religioasă și puterea imperială s-au transformat într-un adevărat război. Așa a fost „războiul de treizeci de ani” (1618-1648), care s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia (Germania). Într-adevăr, religia și războiul au marcat destinul multor oameni și popoare. Totuși, raportul dintre religie și război este ambiguu. De pildă, în modernitatea târzie au existat războaie care au avut cauze nu religioase, ci politice, economice, coloniale, teritoriale etc., iar religia „participa” la respectivele conflicte ca „ingredient ideologic”. Autoritățile religioase predicau pacea, însă combatanții doreau victoria sau înfrângerea „dușmanului” cu orice preț.
În zilele noastre religia a devenit din nou un factor de diviziune între oameni și popoare. Lucrul acesta nu înseamnă că celelalte motive de conflict – controlul politic, teritorial, economic etc. – au dispărut. Religia este asumată ca motivație „ideală” pentru care cineva merită să lupte și să moară. Dar, în cazul de față, religia nu înseamnă credință în Dumnezeu, ci apartenență religioasă. Religia are o funcție nominalistă, adică este un element de identificare. Acest sens al religiei se verifică în multe conflicte dintre creștini și musulmani, dar și între sunniți și șiiți, deci între două popoare musulmane, sau între două popoare ortodoxe, cum este cazul în Ucraina și Rusia.
Astăzi se fac eforturi pentru a identifica pacea cu religia, însă pare adesea că avem de-a face cu un oximoron, cei doi termeni fiind incompatibili. De aceea, printre altele, se face deosebire între rolul principal sau rolul secundar pe care l-a avut sau îl are religia într-un război. Întrebarea care se pune este următoarea: cum e posibil ca cineva să ucidă în numele lui Dumnezeu? Paul Ricoeur susține că pericolul violenței stă la baza oricărei convingeri puternice, așa cum este credința religioasă. În acest caz trebuie căutate diferite modalități pentru a depăși fenomenul violenței. Hans Küng propune asumarea unei etici mondiale, care să pornească de la premisa că, înainte de toate, orice ființă umană trebuie tratată ca ființă umană, adică în mod uman.
Reprezentanții religiilor susțin că deseori religia este instrumentalizată, dar oare chiar așa stau lucrurile? Nu există anumite interese comune și convenții de ajutor și legitimare între puterea politică și puterea religioasă?
În fine, dacă religiile conțin predispoziția la conflict, nu va exista o pace durabilă decât atunci când va exista pace între religii. Însă pacea are mai multe dimensiuni: politică, juridică, etică și religioasă. Dacă aceste elemente converg spre unul și același ideal, atunci pacea este posibilă.
Recent, în 1989, în Europa de Est și în alte părți ale lumii, cum ar fi Africa de Sud și Filipine, au avut loc schimbări politice și sociale fără vărsare de sânge. Lucrul acesta a fost posibil pentru că liderii politici, și nu doar ei, s-au opus violenței în numele religiei. Așadar, religia conține un potențial de non-violență. Din acest punct de vedere creștinismul este religia iertării și a iubirii dușmanilor. Dar și alte religii sunt și se prezintă drept religii ale păcii și bunei înțelegeri între oameni. De ce nu se pune accentul pe pace în discursurile religioase publice? De ce există derapaje ale unor oameni religioși către fundamentalism și violență? De ce unii lideri religioși nu se deschid spre dialogul interreligios?
Vă invităm să reflectăm împreună în cadrul unui dialog interdisciplinar, interconfesional și interreligios și să găsim răspunsuri la întrebările de mai sus și la alte întrebări similare pentru a marca astfel o etapă, cel puțin la nivel academic și personal, pe drumul care duce la pacea religiilor.
Comunicările pot fi prezentate în limba română sau în limba engleză.
Rezumat
Sunteți invitați să trimiteți titlul și rezumatul comunicării (300 – 500 de cuvinte) și un scurt CV la Adina Bălan (sradinacj@gmail.com) până pe 30 aprilie 2023. Comunicarea completă trebuie trimisă până pe 20 mai 2023 la aceeași adresă de email. Lucrările în limba română care vor fi considerate originale, au un element de noutate și respectă normele de redactare ale Facultății de Teologie Romano-Catolică vor fi publicate într-un volum colectiv. Lucrările în limba engleză vor fi acceptate în aceleași condiții – originalitate, noutate și respectarea normelor de redactare de la Council for Research in Values and Philosophy.
Logistică
Lucrările conferinței se vor desfășura în mod normal, cu prezență fizică, iar comunicările în plen vor fi transmise online.
Se acceptă înscrierea ca auditori în cadrul conferinței în limita locurilor disponibile.
Se va trimite în timp util celor înscriși invitația de participare la conferință.
Nu se percepe taxă de participare.
Contact
Adina Bălan
Facultatea de Teologie Romano-Catolică
Str. Gen. Berthelot, nr. 19
010164 – București, Sector 1
România
Email: sradinacj@gmail.com
Call for papers
INTERNATIONAL CONFERENCE
The Peace of Religions Today
Bucharest, Romania • 1-3 June 2023
Theme
Due to its inner structure and nature, each religion claims that it has the absolute and universal vocation, which sometimes causes and legitimizes conflicts. In historical terms, some disputes between religious and secular powers turned into war, for instance, the Thirty Years War (1618-1648) which ended with the Peace of Westphalia in Germany. Indeed, the relation of religion to war remains ambiguous but has shaped the destiny of many peoples and nations across the world. In late modernity, the causes of war were often political, economic, colonial, territorial etc., while religion was only an ideological ingredient of various conflicts. Although religious authorities preached peace, conflictual parties aimed to win at the risk of any human cost. Representatives of various religions claim that religion is often instrumentalized. Yet, common interests and mutual agreements of assistance and legitimation between political and religious powers still persist.
Over centuries religion has been a factor of division between peoples and nations. This does not imply that all other reasons, political, territorial, economic, etc., for conflicts are excluded. For many, religion as an ideal incentive is worth fighting and dying for. In fact, this understanding of religion is not seen as faith in God, but as religious belonging. As a nominalist function, such religion is rather a marker of identity. This can be observed in many conflicts between Christians and Muslims, between Sunni and Shia, or between the two Orthodox nations of Russia and Ukraine.
Despite many current efforts to equate peace and religion, it seems that the two notions are incompatible and form an oxymoron. Peace has many sides: political, legal, ethical, and religious. Peace is possible only if all these elements converge. Only when religion comes to peace, there could be a lasting peace. That is why a distinction between the two has to be made in order to understand what kind of role(s) religion plays in a given war. The key question here is how anyone feels entitled to kill in the name of God. Paul Ricoeur thinks that the danger of violence is inseparable from any strong convictions, of which religious belief is one. If this is the case, violence itself must be addressed and overcome. Hans Küng suggests embracing a world ethic based upon the principle that every human being is and should be treated as a human being before everything else in a humane manner.
In 1989, in Central and Eastern Europe, in South Africa or in the Philippines, major political and social changes took place without bloodshed. This was possible because political leaders among others opposed violence in the name of religion. In this sense, religion is considered to have an inner calling to non-violence. For instance, Christianity is the religion of forgiveness and love of enemies; other religions see themselves as religions of peace and goodwill among human beings. However, why then peace is not emphasized in the public speech of religion? Why many religious spokespersons tend to encourage fundamentalism and violent behavior? Why religious leaders are not open to inter-religious dialogue?
This conference calls for a common reflection on issues related to the issues of religion and peace in the framework of an interdisciplinary, interconfessional and interreligious dialogue. Together, it might be possible to find some answers to the above questions and perhaps raise new questions, walking side by side, as academics and as persons, religious or nonreligious, on the path to peace.
The conference will be conducted in English and to be held at the Faculty of Roman Catholic Theology, the University of Bucharest.
Abstract
Please send an abstract (300 to 500 words) and a brief CV to Adina Bălan [sradinacj@gmail.com] and [cua-rvp@cua.edu] by March 30, 2023. Full paper will be due on May 20, 2023. Well-developed papers will be published by the Council for Research in Values and Philosophy in its publication series “Cultural Heritage and Contemporary Change.”
Logistics
There is no registration fee. Participants will cover their own travel costs and other expenses. The local organizer will provide some meals and information of hotels nearby.
Contact
Adina Bălan
The Faculty of Roman Catholic Theology
University of Bucharest
Bucharest, România
Email: sradinacj@gmail.com
