Inteligența Artificială (IA) a pătruns în viețile noastre la niveluri fără precedent. Se vorbește tot mai mult despre faptul că reprezintă a 4-a revoluție industrială. Consecințele sunt uriașe pentru modul în care muncim, ne trăim viața și relaționăm unii cu alții. Posibilitatea ca mașinile să dobândească inteligență reală în viitorul apropiat este din nou în prim-planul dezbaterii. Această posibilitate ridică o serie de întrebări fundamentale – etice, filosofice și nu în ultimul rând teologice – despre natura inteligenței, personalitate și chiar dreptul umanității de-a se angaja într-un astfel de proiect cu consecințe nebănuite.
Un subiect important în dialogul științific și teologic despre IA este cel al imago Dei, creația omului după chipul lui Dumnezeu. Legătura sa cu IA ar putea părea surprinzătoare la început, dar cele două sunt legate în cel puțin două moduri. În primul rând, crearea ființelor inteligente de către oameni trasează paralele inevitabile cu creația divină a oamenilor. În al doilea rând, apariția pe scena istorică a inteligenței non-umane ridică întrebări cu privire la ceea ce înseamnă pentru oameni să fie după chipul lui Dumnezeu și, dacă e posibilă includerea IA în domeniul de aplicare al imago Dei?
Interacțiunea dintre religie și IA are loc zilnic în aproape toate părțile lumii. Dar IA face ceva mai mult cu religia decât să ofere doar suport tehnic. Cercetătorii în religie și teologie, inclusiv în studiile Bibliei ebraice, simt urgența angajării în IA pentru că aceasta confruntă unele dintre cele mai importante idei religioase și raționamente teologice.
În ce măsură evoluțiile actuale din științele informației (și biologie) se opun înțelegerii teologice a ceea ce înseamnă a fi după chipul lui Dumnezeu? Este bine sau este rău ca oamenii să creeze agenți artificiali? Dacă IA ar prelua vreodată controlul asupra lumii, ar fi un lucru rău? Pot oamenii să comită crime sau să păcătuiască împotriva roboților? Și invers, ar putea roboții să comită păcate și să fie trași la răspundere? Desigur, nu există răspunsuri simple la aceste întrebări, dar ele trebuie totuși puse.
La Universitatea din Lund, Suedia, în cadrul Centrului pentru teologie și studii religioase, se desfășoară un proiect de cercetare ce abordează relația dintre narațiunile despre IA și narațiunile despre creație din cartea Genezei. Autorul proiectului este dr. Blaženka Scheuer, profesor asociat și director secund al Departamentului de Studii Biblice, președintă a Societății Exegetice Suedeze. Dr. Scheuer analizează conceptele fundamentale (imago dei / hominis, identitate personală) care stau la baza întreprinderii de a crea o entitate care poartă o esență a creatorului, dar care este fundamental diferită de creator. Contribuția sa exegetică își propune să reflecteze asupra dinamicii păcatului, a binelui și a răului într-un viitor tehnologic caracterizat de implementarea inteligenței artificiale în societate.
Preocupările mele pentru înțelegerea și aprofundarea acestui tip de abordare exegetică, m-au condus către cercetările doamnei dr. Blaženka Scheuer cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc și să discut, luni 18 septembrie a.c., ora 11:00, la sediul departamentului de studii biblice al Universității din Lund (LUX-centre, Helgonavägen 3, entrance B).
Încă de la începutul întâlnirii Dr. Scheuer, a ținut să clarifice de ce numește contribuția sa la proiectul de cercetare ca fiind exegetică: „Analiza mea asupra subiectului se bazează pe narațiunea creației din Gn 2-3 pentru a identifica modurile în care rezonează cu discursul actual al IA”.
Povestea Edenului, am intervenit eu, a fost interpretată în moduri diferite în tradiția religioasă, în literatură și în artă. În prezent când ne aflăm la începutul celei de-a 4-a revoluții tehnologice, cum putem înțelege povestea Edenului în sensul dinamicii binelui și răului, într-o lume caracterizată de crearea IA și implementarea acesteia în societate?
În primul rând, a spus dr. Scheuer, povestea creației oamenilor din Gn 2-3 demonstrează că actul creației oamenilor – acea remarcabilă unire a divinului și a teluricului, a mișcării și a materiei, acea creație extraordinară a ceva care este asemănător Creatorului, dar nu întocmai – este bun, nicidecum nu este rău. Dumnezeu nu a creat o perfecțiune sterilă, ci o lume deschisă spre îmbunătățire, dezvoltare și upgrade. Primul upgrade în Eden a dus la crearea animalelor (Gn 2, 19), iar al doilea la împărțirea omului în două și la crearea cuplului uman (Gn 2, 20-21). Ultimul upgrade din Eden a avut consecințe serioase, rezultând într-un fel de singularitate teologică dincolo de care oamenii au fost capabili să se dezvolte fără ajutor divin.
Aceasta conduce la al doilea argument și anume că riscurile sunt inerente oricărui proces de inovare, nu mai puțin în crearea imaginii unui creator care cunoaște binele și răul (Gn 3, 22). De ce Dumnezeu a fost dispus să-și asume un astfel de risc este o întrebare la care autorii și editorii Bibliei ebraice se pare că nu au răspuns.
În al treilea rând, a continuat, nu răul a fost cauza, și nici singurul efect al auto-upgrade-ului agenților creați. Ca atare, uzurparea cunoașterii divine și pierderea vieții veșnice din Gn 2-3 nu este tocmai un exemplu al comiterii unui rău sau păcat uman, ci mai degrabă este un exemplu al imprevizibilității inerente oricărui sistem care combină divinul și teluricul. Problema celor 2 oameni din povestea Edenului nu era răutatea lor, ci competența lor, a accentuat Blaženka Scheuer, parafrazând faimoasa evaluare a lui Stephen Hawking despre pericolele IA. Oamenii încercau să optimizeze o funcție pe care Creatorul a programat-o pentru ei. Odată ce competența lor a sporit, imprevizibilitatea umană s-a amplificat, așa cum se arată în povestirile despre evoluția umană din Gn 4-11. Pe de o parte îi avem pe fiorosul Cain (Gn 4, 8), pe răzbunătorul Lameh (Gn 4, 23-24) și răutatea omenirii (Gn 6, 5). Pe de altă parte, avem viețile și faptele lui Abel, Enoh și Noe, ale căror scopuri au fost aliniate cu cele ale Creatorului. Binele, este de asemenea, un efect al cunoașterii amplificate.
Nu există așadar niciun motiv să credem că dinamica fundamentală a binelui și a răului se va schimba în viitorul tehnologic. Răul este, prin urmare, un factor cu care orice creator trebuie să se confrunte. Odată ce regula de siguranță a Edenului a fost încălcată și oamenii au fost expulzați din grădină, a fost necesar un nou set de reguli al Creatorului, pentru a-și ajuta creația să se țină la distanță de haos și de rău. Dinamica binelui și răului rămâne aceeași, a subliniat dr. Scheuer, dar noțiunea de păcat este probabil să găsească noi înțelesuri în efortul nostru de-a ne asigura că sistemele IA continuă să funcționeze sub control uman.
Povestea Edenului citită în lumina percepută de Blaženka Scheuer, ne concentrează atenția nu atât pe problema păcatului cât mai ales pe momentul originar al pierderii prezenței protectoare a lui Dumnezeu. Sau altfel spus ne arată diferența dintre o viața în prezența lui Dumnezeu și o viață fără El, instruind cititorul să nu ia niciodată ca pe un dat prezența lui Dumnezeu, ci să o caute în mod repetat, mereu.
Dacă implicarea teologilor în provocările ridicate de cercetarea IA a fost până acum destul de limitată (deși unele subiecte, cum ar fi similitudinea și diferența dintre viziunile singulariste asupra viitorului și escatologia religioasă au fost abordate cu argumente solide și concluzii destul de clare) transformările radicale pe care implementarea IA le provoacă deja societății noastre și relațiilor dintre noi, au nevoie de o evaluare teologică profundă.
La întrebările ce se nasc nu suntem imuni mai ales cei ce suntem studenți la teologie (la licența, master sau doctorat). Iar găsirea unui răspuns înseamnă efortul de cercetare la finalul căruia lucrările noastre să constituie acea mică piesă pe care o așezăm în mai marele puzzle al cercetării teologice.
E timpul să luăm în considerare pentru lucrările noastre de disertație întrebări care pot clarifica concepte fundamentale. Ce înseamnă a fi după chipul lui Dumnezeu? Există limite ale creativității umane? Sunt oamenii mai mult decât o colecție de date? Teologia ne va furniza acel insight semnificativ care să contribuie la dialogul interdisciplinar privind ceea ce ar trebui să urmărim în crearea inteligenței artificiale.
Alina Pelteacu
Masterand CBE anul II
Foto: © www.ctr.lu.se;
©alina pelteacu