„Viața creștinului este ca o călătorie lungă, plină de aventuri, în care căutăm să-l descoperim pe Dumnezeu și să trăim în prezența Lui. Pe acest drum, pâinea care ne hrănește este Cuvântul lui Dumnezeu.” Papa Ioan Paul I  (Papa Luciani)

În intervalul 18 – 25 ianuarie 2025, comunitățile creștine din București vor marca Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor printr-o serie de întâlniri și celebrări liturgice cu caracter ecumenic. Evenimentul, cu tradiție internațională, își propune să sublinieze importanța dialogului și a cooperării între confesiunile creștine, într-un oraș în care diversitatea religioasă este parte a identității locale.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a apărut la începutul secolului XX ca o inițiativă protestantă, devenind în timp un reper anual la care s-au alăturat numeroase Biserici și comunități ecleziale din întreaga lume. În București, această tradiție presupune servicii religioase organizate prin rotație în bisericile participantelor, fiecare confesiune invitând un predicator dintr-o altă Biserică. Schimbul de amvoane, devenit simbol al inițiativei, evidențiază respectul reciproc și dorința de a găsi puncte comune în diversitate.

Tema propusă pentru acest an, inspirată din cuvintele Mântuitorului adresate Martei în episodul învierii lui Lazăr: „Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11,26), invită la o reînnoire a încrederii în mesajul Evangheliei. Selectarea temei și materialele de pregătire, oferite de Comunitatea Monahală din Bose (Italia), pun accent pe valorile comune ale credinței și pe importanța de a identifica repere spirituale comune care să apropie comunitățile creștine.

În București, la inițiativă participă reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Greco-Catolice, Bisericii Armene, Bisericii Anglicane, Bisericii Evanghelice-Luterane, Bisericii Reformate Calvineum, Bisericii Luterane de limbă maghiară și Bisericii Romano-Catolice.

La întrunirea pregătitoare a acestui demers ecumenic, desfășurată luni, 9 decembrie 2024, la sediul Asociației Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom) din București, a participat, din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, Pr. Dr. Daniel Bulai, Vicar Episcopal. În intervenția sa, acesta a evidențiat rolul dialogului și al cooperării interconfesionale, amintind totodată două repere importante: aniversarea de 25 de ani de la vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în România și cea de 5 ani de la vizita Papei Francisc. Aceste momente recente subliniază deschiderea Bisericii Catolice către colaborare, punând accent pe construirea unor relații bazate pe înțelegere și respect.

Asociația Ecumenică a Bisericilor din România (AIDRom) s-a înființat în 1991, reunind mai multe confesiuni creștine. Prin proiecte și inițiative comune, AIDRom promovează dialogul, cooperarea și solidaritatea între diferitele tradiții religioase, contribuind la consolidarea unui climat de încredere și respect reciproc în spațiul public românesc.

Rugăciunile comune sunt programate în fiecare zi, la ora 17:00, în diferite lăcașuri de cult din București, conform următorului calendar:

– Sâmbătă, 18 ianuarie: Mănăstirea Cașin deschide seria manifestărilor, predica fiind susținută de un reprezentant al Bisericii Greco-Catolice.

– Duminică, 19 ianuarie: Rugăciunea și slujirea Sfintei Liturghii în Biserica proprie

– Luni, 20 ianuarie: Biserica Evanghelică C.A de pe Strada Luterană va găzdui următoarea întâlnire, unde un membru al Bisericii Armene va adresa un cuvânt de reflecție.

-Marți, 21 ianuarie: Biserica Armeană de pe Bd. Carol I va fi gazda, predica va fi susținută de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române

– Miercuri, 22 ianuarie: La Biserica Anglicană de pe Strada Alexandru D. Xenopol, predica va fi susținută de un reprezentant al Bisericii Reformate Calvineum.

– Joi, 23 ianuarie: Biserica Greco-Catolică de pe Strada Polonă va fi gazda, predica va fi susținută de Biserica Anglicană

– Vineri, 24. Ianuarie: Biserica Reformată Calvină ( Calvineum) de pe Strada Luterană va fi gazda, predica va fi susținută de Biserica Romano-Catolică

– Sâmbătă, 25 ianuarie: Seria manifestărilor se încheie la Catedrala „Sfântul Iosif”, predica fiind susținută de un reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A.

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor rămâne un prilej de reafirmare a valorilor comune, un semn al faptului că, în ciuda diferențelor confesionale, există un nucleu unitar de credință și speranță. Într-un context social marcat de provocări și fragmentări, această inițiativă constituie un exemplu de disponibilitate pentru dialog, reflecție și cooperare, aducând un mesaj relevant pentru societate și pentru viitorul raporturilor dintre Biserici. Deschisă tuturor credincioșilor, octava de rugăciune încurajează participarea activă și apropierea, susținând cele spuse de Papa Francisc: „Ceea ce ne unește este mult mai puternic decât ceea ce ne separă.” Iar în viziunea Papei Luciani Dumnezeu rămâne un Tată mai presus de orice imagine paternă umană, iubindu-și fiii și fiicele în mod necondiționat. Inspirată de un asemenea îndemn și întemeiată pe cuvintele Scripturii, comunitatea creștină este încurajată să redescopere sensul profund al mesajului ecumenic transmis de Sfântul Apostol Pavel:

„[N]u mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.” (Galateni 3,28)

Camelia Nicolaescu
Masterand CBE, Anul II

Corina Milcoveanu
Masterand CBE, Anul II

Mihai Udrea
Masterand CBE, Anul II

Credit foto: ARCB

Inima Franței va începe să bată din nou în puls de rugăciune pe data de 8 decembrie, tot pământul va auzi în acest sfârșit de săptămână gongul clopotului de la Notre Dame.

Catedrala este considerată un monument istoric, religios și arhitectural nu numai pentru Franța,dar și pentru întreaga lume. Un an deosebit de important pentru Notre-Dame este 1801, când N. Bonaparte și Papa Pius al VII-lea semnează un concordat care redefinește catolicismul ca religie majoritară a poporului francez, acesta fiind considerat un punct de cotitură pentru Notre-Dame. De aceea  în urma incendiului din 15 aprilie care a distrus catedrala, Notre Dame a primit ajutor din toate colțurile  lumii, pentru a fi restaurată și deschisă inimilor oamenilor de bună credință.

AP PARIS   5 decembrie 2024

[Notre Dame învie: Arhitectul care a reconstruit inima Franței în 5 ani]

AP Paris Îl citează pe Philippe Villeneuve, arhitectul care a condus proiectul de restaurare a catedralei Notre Dame, acesta povestește cum doar cu o oră înainte ca el să calce pe dărâmăturile rămase ca dovada a infernului care a mistuit catedrala în 2019 Președintele Emmanuel Macron a declarant public ca Notre Dame va fi restaurată în cinci ani.

Sentimentul că este un termen imposibil a fost înlocuit de o licărire de speranță atunci când s-a constatat ca toate vitraliile, orga principală, mobilierul și tablourile toate erau intacte.

AP PARIS   20 noiembrie 2024

[Statuia Fecioarei Maria, un simbol al rezilienței, se reîntoarce la Catedrala Notre dame după 5 ani de la incendiu]

AP Paris anunță că statuia medieval a Fecioarei Maria cu Pruncul cunoscută sub numele de Fecioara din Paris se reîntoarce la Notre Dame după incendiul petrecut în urmă cu 5 ani ca un simbol al speranței ci credinței catolicilor din Paris și nu numai.

Rămasă intactă, în ciuda focului care a produs daune grave, acesta și-a câștigat numele de “Stabat Mater”- Fecioara care stă în picioare. Sute de credincioși au însoțit-o într-o procesiune de-a lungul Senei până la piața catedralei unde Arhiepiscopul Ulrich al Parisului a oficiat ceremonia de binecuvântare. Arhiepiscopul a declarant că Ea îsi reia locul în casa lui Cristos.

AP Paris  29 noiembrie 2024

[Notre Dame renaște din foc]

În exterior încă se lucrează la restaurarea catedralei, însă imagini de pe un site care transmite live arată interiorul în toată măreția sa așa cum l-au văzut credincioșii în secolele precedente incendiului. Un spațiu impunător, luminos, animat de culorile vibrante ale vitraliilor.

AP PARIS  3 decembrie 2024

[Trump spune că va fi prezent la ceremonia de redeschidere a Catedralei Notre Dame în acest sfârșit de săptămână]

Președintele Trump a declarant  că va asista la redeschiderea Catedralei Notre Dame, acesta fiind și prima sa vizită înafara granițelor USA de la alegeri.

AP Paris   3 decembrie 2024

[Catedrala Notre Dame: Ce e de știut despre redeschiderea la 5 ani de la incendiu]

Lumea întreagă se pregătește pentru redeschiderea din acest sfârșit de săptămână a Catedralei Notre Dame. Ceremonia va găzdui în jur de 50 de lideri de state din întreaga lume.

HOT NEWS.RO   29 noiembrie 2024

[Catedrala Notre-Dame din Paris se redeschide la 5 ani după incendiul devastator. Ce trebuie să știe vizitatorii.]

Președintele Emmanuel Macron va ține un discurs în fața catedralei sâmbătă, 7 decembrie, în jurul orei locale 18:00, după care arhiepiscopul Parisului, Laurent Ulrich, va folosi toiagul său pentru a bate în ușile grele ale catedralei.

Din interiorul catedralei, un psalm va fi cântat de trei ori ca răspuns la bătaie, după care ușile vor fi deschise. Arhiepiscopul va binecuvânta orga veche a catedralei înainte ca aceasta să înceapă să cânte. Ceremonia va fi urmată de o slujbă.

Slujba este doar pe bază de invitație, iar lista invitaților nu este încă cunoscută. Ulterior, va avea loc un spectacol transmis în direct din piața catedralei, pentru care detaliile nu sunt încă disponibile.

Evenimentul de redeschidere a catedralei este considerat unul foarte important pe toate planurile, religios, istoric, economic, etc. Emmanuel Macron a mulțumit și a exprimat recunoștința sa, a poporului francez, tuturor celor care au participat direct sau indirect la reconstrucția catedralei. Un moment impresionant a fost cel în care s-a adus omagiu pompierilor care au salvat într-un mod responsabil catedrala. E. Macron a făcut referire și la artefactul creștin de o valoare inestimabilă, coroana de spini a lui Hristos, pentru care pompierii au depus eforturi mari pentru a o salva.

Camelia Nicolaescu
Masterand CBE, Anul II

Corina Milcoveanu
Masterand CBE, Anul II

Mihai Udrea
Masterand CBE, Anul II

Credit foto: AP

* Articolul este o lucrare rezultată din Practica de specialitate, Proiectul: Revista presei catolice, Anul academic 2024-2025

Premiul Opus este o recompensă ce reflectă valorile esențiale ale credinței catolice, cum ar fi iubirea, compasiunea și slujirea aproapelui. Inspirat de învățăturile creștine, acest premiu recunoaște inițiativele care aduc binele în comunități și promovează demnitatea umană, încurajând trăirea unei vieți dedicate ajutorării celorlalți.

2024 Opus Prize

„Premiul Opus este unul dintre cele mai mari premii religioase din lume pentru antreprenoriatul social. Premiul anual constă într-un premiu de 1 milion de dolari pentru un laureat al Premiului Opus și premii de 100.000 de dolari fiecare pentru doi finaliști. Printr-un proces lung de un an de descoperire, implicare și învățare care include întregul campus, Premiul urmărește să inspire următoarea generație ca să-și dedice viața profesională pentru a-i servi pe ceilalți. ”

„ … Între 11 și 15 noiembrie 2024, Universitatea Santa Clara îi va găzdui pe cei trei finaliști în campusul său pentru o săptămână de vizite la clasă, paneluri de vorbitori și implicare cu comunitatea mai mare. ”

30.07.2024 Santa Clara University

„Trei finaliști au fost aleși pentru Premiul Opus 2024, găzduit la Universitatea Santa Clara. Finaliștii sunt lideri bazați pe credință ai organizațiilor care doresc să primească și să sprijine refugiații în România; educați și sprijiniți actualii și foștii prizonieri din S.U.A.;  și să îmbunătățească siguranța și tratamentul echitabil al femeilor nigeriene.”

28.11.2024 Jesuit Refugee Service

„Soții Albu au fost desemnați finaliști pe baza muncii lor de a integra numărul tot mai mare de oameni care sosesc în România din Orientul Mijlociu, Asia și din alte părți ale Europei. JRS România vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor strămutate cu un angajament de „integrare fără întreruperi” și servicii precum îndrumarea juridică, cazarea, îngrijirea sănătății mintale, cursurile de limbi străine și dezvoltarea abilităților. ”

13.08.2024 The Good News Room

„Părintele Zach Presutti, S.J., a fost desemnat finalist al Premiului Opus la sfârșitul lunii iulie(…). El afirma: „Viețile oamenilor pe care i-am întâlnit în spatele zidurilor închisorii mi-au dat propria mea viață religioasă.” Părintele Presutti a continuat: „Închisoarea este un teren copt pentru Duhul Sfânt. În acest context, Duhul Sfânt lucrează cu adevărat ore suplimentare pentru a converti inimile, pentru a fi oamenii iubitoare și generoși pe care Dumnezeu dorește să fim.”

28.11.2024 Sustainable Economy

„În calitate de fondatoare și director executiv al Centrului de Studii și Intervenție a Femeilor (CWSI) din Abuja, Nigeria, sora Uti și-a dedicat viața împuternicirii femeilor și fetelor marginalizate. „

18.11.2024 Catholicnewsagency

„O călugăriță nigeriană câștigă premiul Opus în valoare de 1,2 milioane de dolari.”

„Sora Francisca N. Uti, (…) a fost desemnată laureată a Premiului Opus 2024 – un premiu de 1,2 milioane de dolari care recunoaște munca umanitară transformatoare.”
(…) „Mi-am imaginat vreodată să fiu nominalizată ca laureat? Sincer, nu. Cuvintele par inadecvate pentru a surprinde profunzimea bucuriei mele. Inima mea debordează de recunoștință”.

17.11.2024 ACI Africa

„Ne-ați dat o responsabilitate semnificativă; căruia i se dă mult, se așteaptă mult.”

„CWSI (Centrul de Studii și Intervenție a Femeilor) nu vă va trăda încrederea. Accept acest premiu în numele tuturor femeilor, fetelor și bărbaților care au colaborat cu noi pentru a aduce schimbări pozitive în viețile și comunitățile lor.”

„Le menționez în special pe femeile și pe fetele care au îndurat greutăți și care acum se străduiesc să-și refacă viața”.

20.11.2024 Vanguard.ngr

„Reflectând la călătoria ei, sora N. Uti i-a mulțumit tatălui ei pentru că s-a asigurat că va primi o educație în ciuda provocărilor societății: „Mulțumesc, tată. Sacrificiul tău nu a fost în zadar”, a spus ea„, (…) iar „fondatoarea congregației sale, Maica Mary Charles Magdalene Walker, i-a inspirat viața de curaj și credință.”

2024 Opus Prize

„Tema premiului Opus din anul viitor va fi Credința face ca minunile să funcționeze, un îndemn către spiritul inovator care poate înflori atunci când antreprenorii sunt ghidați de credința lor de a face o muncă transformatoare. Tema punctează credința ca pe o forță motrice pentru schimbări pozitive și creative în lume. ”

Simona Badea
Masterand CBE, Anul I

Dorothea Dogaru
Masterand CBE, Anul I

Credit foto: https://www.scu.edu/

* Articolul este o lucrare rezultată din Practica de specialitate, Proiectul: Revista presei catolice, Anul academic 2024-2025

La data de 28 octombrie 2024, agențiile de presă principale au scris despre mascota oficială a Jubileului din 2025. Este prima de acest fel. Se numește Luce. Dar cine este Luce și de ce a fost creată?

28.10.2024 CNA (Catholic News Agency)

„Faceți cunoștință cu „Luce”: mascota (…) Vaticanului pentru Jubileul 2025„

„Înainte de Jubileul din 2025, Vaticanul a lansat o mascotă (…) dezvăluită luni ca fiind chipul vesel al viitorului an Sfânt al Bisericii Catolice. Mascota, numită Luce – care înseamnă „lumină” în italiană – are scopul de a angaja un public mai tânăr și de a ghida vizitatorii prin anul sfânt. „

28.10.2024 Jubileul 2025  

„Acest personaj, creat de ilustratorul Simone Legno, a fost conceput cu scopul de a reflecta cultura pop, apreciată în special de tineri, și aduce cu sine un mesaj de speranță și de bun venit. (…) Alegerea unei imagini reprezentative ca Luce face parte dintr-un context mai larg, menit să implice noile generații și să promoveze dialogul intergenerațional. Luce nu reprezintă doar Jubileul, ci devine și un simbol al comunității, al primirii și al împărtășirii.”

28.10.2024 Comic Book

„În ceea ce privește rolul lui Luce, ea va reprezenta Vaticanul și Biserica pe tot parcursul anului 2025. Va apărea ca imagine a Sfântului Scaun la Expo 2025 din Osaka, Japonia. Pentru a sărbători debutul mascotei, Vaticanul a postat și un scurtmetraj pe YouTube prezentând-o pe Luce, iar scurtmetrajul anime dovedește că fetița este adorabilă. De la ochii ei mari până la al ei rozariu, Luce este cu siguranță adorabilă, așa că felicităm echipa care a creat designul personajului ”

29.10.2024 MSN

„Luce este înfățișată ca un pelerin într-o pelerină de ploaie galbenă și cizme pătate de noroi, cu ochi strălucitori în formă de scoici, care simbolizează pelerinajul și speranța, potrivit Agenției Catolice de știri. De asemenea, poartă o cruce misionară și poartă un toiag de pelerin. Personajul Anime se potrivește temei Pelerinii speranței pentru Anul Sfânt 2025. Este văzut ca un an de speranță pentru o lume care suferă de război, o pandemie în curs și o criză climatică, potrivit Technology Inquirer.”

29.10.2024 The Straits Times

„Ochii lui Luce, care „strălucesc cu o lumină intensă”, simbolizează „speranța care se naște în inima fiecărui pelerin și reflectă dorința de spiritualitate și de conexiune cu divinul”. Luce are mai mulți însoțitori, inclusiv alți trei oameni pe nume Fe, Xin și Sky, precum și un înger, un porumbel și un câine.”

29.10.2024 Forbes

„Întreaga ținută a lui Luce este încărcată de iconografie și simbolism catolic; poartă mărgele de rozariu în jurul gâtului, iar părul ei albastru strălucitor ar putea fi o referință la năframa albastră a Fecioarei Maria.”

29.10.2024 First Post

„Toiagul lui Luce reflectă tema călătoriei spirituale, în timp ce prietenii ei – Fe, Xin și Sky – poartă jachete colorate pentru a atrage pelerinii mai tineri.”

29.10.2024 The Straits Times

„Dicasterul pentru Evanghelizare al Vaticanului va găzdui un spațiu dedicat pentru Luce și prietenii la convenția italiană de benzi desenate, jocuri și divertisment – prima dată când un departament al Vaticanului participă la o convenție de benzi desenate.

Jubileul, sau Anul Sfânt, este de obicei sărbătorit la fiecare 25 de ani. Este unul dintre cele mai importante evenimente ale Bisericii Romano-Catolice, iar Jubileul din 2025 este de așteptat să atragă zeci de milioane de pelerini la Roma. Jubileul din 2025 începe oficial pe 24 decembrie, cu o liturghie prezidată de Papa Francisc în Piața Sfântul Petru. Un papă poate, de asemenea, să ceară un An Sfânt extraordinar pentru a face lumină asupra unei anumite probleme sau pentru a sărbători un eveniment important. ”

03.11.2024 CNA

„Thomas Graf, managerul de social media al Catholic Answers, a scris într-un articol joi că s-a îngrijorat la început că personajul va fi o încercare eșuată de a „încerca să facă Biserica cool și relevantă”. Cu toate acestea, el notează că a fost în cele din urmă îmbrățișat de unii catolici din toate grupele de vârstă.”

„Luce este incontestabil adorabilă, a scris Graf. Poate că nu sunteți de acord, dar trebuie să le dau credit creatorilor: au prins foarte bine aspectul credinței și inocenței copilărești. Iar simbolurile de pelerinaj încorporate în personajul ei – cizme noroioase, scoici Camino de Santiago în ochii ei, crucea pelerinului și rozariul Misiunii Mondiale – sunt subtile.”

Simona Badea
Masterand CBE, Anul I

Foto credit: Simone Legno/tokidoki/Vatican Media

* Articolul este o lucrare rezultată din Practica de specialitate, Proiectul: Revista presei catolice, Anul academic 2024-2025

În data de 17 octombrie 2024 majoritatea agențiilor de presă anunțau că Italia are o nouă lege care interzice mamele surogat. Cum s-a ajuns la această lege?
Cele 8 articole care urmează oferă extrase care sunt conectate între ele și se completează reciproc. Toate sursele precizează că Partidul Frații Italiei condus de Meloni a propus o lege împotriva utilizării mamelor surogat votată de către Parlamentul Italiei. În această revistă a presei noi nu facem judecăți, propunem titluri și lăsăm cititorul să înțeleagă conexiunile ca într-un joc de puzzle în care fiecare articol este o piesă conectată cu celelalte pentru a forma o perspectivă asupra întegului. Dacă citim un singur articol riscăm să nu vedem adevărul sau întregul adevăr.

În luna ianuarie 2024 Papa Francisc a invitat luni comunitatea internaţională să acţioneze pentru a interzice maternitatea surogat, denunţând o „comercializare” a corpului uman, relatează AFP.
2024-01-08: Știre Agerpres preluată de pe AFP
Papa Francisc cere comunității internaționale să interzică maternitatea surogat.
„În acest sens, consider că practica maternităţii surogat este regretabilă, deoarece subminează grav demnitatea femeilor şi a copiilor”, a adăugat el.
Biserica Catolică se opune maternităţii surogat, o tehnică de procreare asistată medical constând în implantarea unui embrion în uterul unei mame surogat, care după naştere încredinţează copilul cuplului care a solicitat această procedură.

08.04.2024 Vatican News și Radio Vatican
Declarația „Dignitas infinita”. Iată lista „încălcărilor grave” ale demnității umane
Declarația Departamentului pentru doctrina credinței „Dignitas infinita”, publicată pe 8 aprilie 2024, a avut nevoie de cinci ani pentru a fi finalizată și include magisteriul papal din ultimul deceniu: de la război la sărăcie, de la violența împotriva migranților la violența împotriva femeilor, de la avort la maternitatea surogat și eutanasie, de la teoria genului la violența digitală. „Un copil este întotdeauna un dar și niciodată obiectul unui contract”.

17.10.2024 Agenția Euronews
Căutarea unei mame surogat în străinătate, ilegală în Italia. Pedepse cu închisoarea și amenzi uriașe pentru cei care încalcă noua lege
Italienii care caută o mamă surogat în țări precum SUA sau Canada, unde practica este legală, riscă până la doi ani de închisoare și amenzi de până la un milion de euro.

Noua lege prevede că „orice persoană care desfășoară, organizează sau face publicitate comercializării gameților, embrionilor sau maternității surogat” riscă între trei luni și doi ani de închisoare și o amendă minimă de 600.000 de euro.
„În cazul maternității surogat, femeia nu furnizează un organ, ci dă naștere unui copil. Femeia este astfel redusă la un incubator, întrerupând relația dintre mamă și copil”, a declarat deputatul Gianni Berrino din cadrul Partidului Frații Italiei, în timpul dezbaterii proiectului de lege. Nota bene: Aici se pune problema vinderii copiilor de către mamele care primesc bani pentru a naște acești copii.
Deci putem vorbi despre traficul de ființe umane încă de la naștere. Unele state permit maternitatea surogat numai dacă nu sunt implicate plăți pentru mame.

17.10.2024 Libertatea
Italia interzice căutarea de mame surogat în străinătate: pedepse de până la 2 ani de închisoare
La începutul acestui an, Meloni a calificat maternitatea surogat drept o practică „inumană” care tratează copiii ca pe niște produse de supermarket, preluând poziția exprimată de Biserica Catolică.
„În cazul maternității surogat, femeia nu oferă un organ, ci naște un copil. Femeia este astfel redusă la un incubator, întrerupând relația dintre mamă și copil”, a declarat deputatul Gianni Berrino în timpul dezbaterii.
În timpul dezbaterilor, parlamentarii Lega au propus creșterea pedepselor la 10 ani de închisoare și 2 milioane de euro amendă, dar propunerea a fost respinsă.

17.10.2024 Hotnews
„O lege monstruoasă. Nicio ţară din lume nu are aşa ceva”. Italia adoptă un proiect prin care vrea să oprească „fenomenul turismului surogat”
Camera superioară a parlamentului italian, Senatul, a votat proiectul de lege propus de partidul Fraţii Italiei, condus de Meloni, cu 84 de voturi „pentru” şi 58 „împotrivă”. Proiectul de lege fusese deja aprobat de camera inferioară anul trecut, notează News.ro.
Marţi, mai mulți manifestanţi s-au adunat în apropierea Senatului, exprimându-şi indignarea faţă de acest proiect de lege şi afirmând că guvernul loveşte în persoanele LGBTQ şi îi prejudiciază pe cei care doresc să aibă copii, în ciuda faptului că Italia are o rată a natalităţii în scădere accentuată.
Pe de altă parte, preşedinta Rainbow Families, Alessia Crocini, a spus că 90% dintre italienii care aleg maternitatea surogat sunt cupluri heterosexuale, dar că majoritatea fac acest lucru în secret, ceea ce înseamnă că noua interdicţie ar afecta de facto doar cuplurile gay, care nu o pot ascunde.

17.10.2024 Radio România
ITALIA: Lege împotriva cuplurilor care apelează la o mamă surogat din străinătate
Noua lege extinde interdicția referitoare la mamele surogat, deja în vigoare în Italia din anul 2004.
Noua lege extinde interdicția referitoare la mamele surogat, deja în vigoare în Italia din anul 2004, la cei care merg în țări precum Statele Unite ale Americii sau Canada – unde această practică este legală. Cei care încalcă legea sunt sancționați cu până la doi ani de închisoare și amenzi de până la un milion de euro.
Conform Institutului național italian de statistică – ISTAT, în luna martie, nașterile din Italia au scăzut la un nivel minim record în anul 2023, după al 15-lea declin anual consecutiv.

17.10.2024 Unimedia
Lovitură pentru cuplurile infertile sau gay din Italia: Țara interzice complet mamele-surogat. Reacţii dure la adresa lui Meloni
Votul „asupra interdicţiei (…) ne plasează în avangarda naţiunilor în ceea ce priveşte apărarea drepturilor”, a declarat în faţa jurnaliştilor ministrul italian al Familiei, Eugenia Roccella. „Oamenii nu sunt obiecte, copiii nu se cumpără, iar părţi ale corpului uman nu pot fi vândute sau închiriate. Acest adevăr simplu, care figurează deja în sistemul nostru juridic, în care practica aberantă a mamelor-surogat este un delict, nu mai poate fi eludat”, a adăugat ea.
Până în prezent însă, italienii care dispuneau de resurse financiare puteau să se deplaseze în ţări în care această practică este legală, cum ar fi Statele Unite şi Canada. Potrivit presei italiene, marea majoritate a acestor persoane sunt cupluri heterosexuale care nu puteau să aibă copii.

Știti FIDES de ultimă oră-Știripe surse 17.10.2024
Italia incriminează căutarea unei mame surogat în străinătate
„Maternitatea este absolut unică, nu poate fi subrogată în niciun caz şi este fundamentul civilizaţiei noastre”, a declarat senatoarea din Fraţii Italiei Lavinia Mennuni în timpul dezbaterii parlamentare. „Vrem să dezrădăcinăm fenomenul turismului surogat”, a explicat ea.

Chiar dacă ultima știre nu pare să aibă legătură cu subiectul ales pentru revista presei, conexiunea ține de numărul catolicilor în lume:

17.10.2014 Infosapientia
Dosar Fides: catolicii cresc în lume, ajungând la 1 miliard și 389 de milioane
Dosarul analitic al Agenției Fides (care prezintă cifre luate din Anuarul Statistic al Bisericii, la 31 decembrie 2022) pornește de la realitatea populaţiei catolice mondiale, estimată la peste 1 miliard şi 389 de milioane de persoane, cu o creștere în ansamblu de 13,7 milioane de catolici faţă de anul precedent. Creșterea catolicilor, confirmând o tendință în desfăşurare în ultimii ani, interesează patru din cele cinci continente (în Africa este +7 milioane, în America +6 milioane, datele cele mai relevante) şi numai în Europa înregistrează o scădere (-474.000 botezați).

Ene Dima Ana Maria
Masterand CBE, Anul I

* Articolul este o lucrare rezultată din Practica de specialitate, Proiectul: Revista presei catolice, Anul academic 2024-2025

Duminică, 13 octombrie 2024, Catedrala Sfântul Iosif din București s-a umplut de emoția emanată de tinerii studenți aflați în fața unui nou început de an academic, dar și de dorința, venită din partea persoanelor trecute de prima tinerețe, de a găsi noi înțelesuri în Evanghelia lui Cristos.

Sfânta Liturghie, celebrată pentru a marca deschiderea anului universitar 2024̶ 2025 la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, a început la ora 17.00.

La slujba prezidată de Înalt Preasfințitul Aurel Percă,  Arhiepiscop Mitropolit de București, au fost invitați toți profesorii și studenții din București.

În cadrul acestei Sfinte Liturghii, au concelebrat preoții profesori de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității București: Pr. Decan Eduard Giurgi, Pr. Tarciziu Șerban, Pr. Victor Emilian Dumitrescu, Pr. Emil Moraru, Pr. Claudiu Eva. Lor li s-a alăturat Pr. Gabriel Popa, secretar arhiepiscopal.

Sfânta Liturghie a urmărit linia Scrisorii pastorale, emise de  Înalt Preasfințitul Aurel Percă, care a expus modul de lucru cu  tinerii. Prin ea, studenții sunt îndemnați să facă apel la înțelepciune și la prudență; acestea, completate de studiul responsabil, devenind cea mai mare bogăție a unui om.

Prin rugăciunea specială, auzită la această Sfântă Liturghie, cei aproximativ 150 de credincioși au cerut „lumina și înțelepciunea profundă, adică înțelepciunea divină” și au invocat nevoia ca  „Duhul Sfânt să ne călăuzească în acest labirint al vieții”.

În predică, Înalt Preasfințitul Aurel Percă a îndemnat la căutarea permanentă a înțelepciunii divine, care se descoperă numai prin intermediul Lui Cristos. Știința trebuie completată de adevărul Cristic, revelat prin lumina sfântă.

Lecturile de la Sfânta liturghie au evidențiat definirea înțelepciunii și importanța acesteia, în contextul anului universitar, care se înfățișează ca un pas înainte în evoluția studenților, spre a fi de folos atât propriilor vieți, cât, mai ales, celor din jur ̶   un pas pentru fiecare în dezvoltarea harului.

În timp ce versetele Evangheliei Sfântului Marcu (10, 17-30) se dezvăluiau rațiunii celor prezenți, în sufletele lor se întipăreau cuvintele: „Ceea ce pentru oameni este imposibil, nu este pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

Studiul din acest an universitar poate fi considerat un itinerar sacru, o cale de sfințire, pentru că bogăția omului se naște din această posibilitate de a învăța într-o universitate, de aceea merită să fim responsabili față de noi și de aproapele nostru.

Text: Camelia Nicolaescu (Masterand CBE, Anul II)

Redactor: Nițescu Nicoleta Spiridon (Masterand CBE, Anul I)

Foto: Cristina Grigore (Masterand CBE, Anul II)

Logica lui Dumnezeu depășește granițele unei rațiuni omenești bine stabilite. Chemarea lui Dumnezeu devine astfel universală adresându-se nu doar adulților, dar și copiilor: „Fiți Sfinți, căci Eu sunt sfântˮ (1Pt 1,16). Aceste cuvinte se adresează întregului neam omenesc, din care fac parte atât cei mici, cât și cei mari, fiind cu toții copii lui Dumnezeu.

Canonul 97 aliniatul § 2 din Codul de Drept Canonic spune că: „minorul înainte de a fi împlinit șapte ani, este numit prunc, fiind considerat iresponsabil de faptele sale, iar după vârsta de 7 ani se presupune că are uzul rațiunii.ˮ[1]

Cum putem însă constata cu certitudine că dețin uzul rațiunii persoanele care în plinătatea responsabilității lor conduc războaie ucigând oameni nevinovați? Cum poate fi responsabilă o persoană care încalcă legile lui Dumnezeu? Când putem constata cu certitudine maturizarea unei persoane? La ce vârstă? 1, 2, 3, 5, 6, 42, 50, 60 de ani? În ce constă această maturizare? Purtăm cu adevărat responsabilitatea faptelor noastre fiind oameni „care au uzul rațiuniiˮ ?

Cuvintele Mântuitorului nostru Isus Cristos par să ne contrazică, așezându-ne la nivelul copiilor sub 7 ani: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Lc 23, 34). Isus Cristos ne reduce la nivelul cel mai de jos, arătându-ne că suntem copii iresponsabili pentru faptele noastre, neavând uzul rațiunii și neștiind ceea ce facem. L-am omorât pe Fiul lui Dumnezeu, nu? „Căci nu fac binele pe care îl vreau/ ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau./ Așadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine.ˮ (Rom 7, 14-25) Mă întreb însă dacă o persoană majoră în plinătatea actelor sale responsabile spune că: nu ştiu ce fac/ nu fac binele pe care îl vreau/ Aşadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac – ar putea avea uzul rațiunii și al responsabilității unui om „maturˮ care le știe pe toate?

Realitatea pare să contrazică acea premisă conform căreia omul ar avea uzul rațiunii după vârsta de șapte ani, din moment ce „nu știe ce faceˮ. Totuși, când anume putem identifica și afirma cu certitudine că omul devine matur, la ce vârsta poate fi considerat responsabil de faptele sale, conștient și rațional? Nu putem ști cu exactitate, pentru că suntem diferiți. Unii se maturizează devreme, alții mai târziu. Copii vizionari de la Fatima cu siguranță s-au maturizat cu mult înaintea altora.

Ce i-ar fi putut maturiza? Relația sinceră avută cu Dumnezeu care le-a transformat inimile! Astfel, fiecare dintre noi poate ajunge matur atunci când îl cunoaște pe Dumnezeu, iar acest lucru este întărit de cuvintele Sfintei Scripturi: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti. ¹² Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă.ˮ (1Cor 13, 11,12) Maturizarea devine astfel posibilă la orice vârstă, făcând sufletul capabil de a-l iubi pe Dumnezeu.

Nu în momentul împlinirii unei anumite vârste devenim responsabili, ci mai degrabă în momentul cunoașterii lui Dumnezeu. Sfântul Paul a devenit responsabil când l-a descoperit pe Cristos, Apostolul Toma s-a maturizat în momentul experimentării rănilor Mântuitorului fără a le atinge, Sfântul Apostol Petru s-a maturizat prin lacrimile vărsate în momentul conștientizării lepădării de Cristos.

Această responsabilizare, ne face capabili să-l iubim pe Dumnezeu în adevăr, devenind astfel copii lui. Avem poate ochii sufletului acoperiți cu solzi, neputându-l recunoaște pe Cristos, în timp ce copii care nu au gustat plăcerile vieții au ochii sufletului deschiși, fiind mai receptivi la chemarea lui Cristos la sfințenie. Astfel se explică întâietatea copiilor în fața lui Cristos: „împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca eiˮ (Mt 19, 14). Iar dacă această împărăție este a unora ca ei, toți acei copii care îl iubesc pe Isus Cristos în grad eroic, sub orice formă ar fi aceasta, ar trebui să aibă dreptul de a fi ridicați și ei la rang de altar având privilegiul celor mici în fața lui Dumnezeu.

Dacă ne gândim la copii martiri sacrificați de către împăratul Irod în odum fidei (în grad eroic) pentru Cristos, de jertfele celor trei copii de la Fatima, de sacrificiile micuței venerabile Antoinetta Meo, ale lui Elle Organ sau ale lui Corvin Anton, care așteaptă deschiderea cauzei de beatificare, putem spune că acești copii au dreptul de a fi beatificați. Isus Cristos ne oferă ca exemple vii acești copii, fiind modele de sfințenie, demne de urmat.

Conștientizarea apare odată cu experimentarea prezenței reale a lui Dumnezeu în viața și inima fiecărui om indiferent de vârstă. Momentul conștientizării/recunoașterii lui Dumnezeu devine astfel clipa în care devenim copii maturizați ai lui Dumnezeu Tatăl, fiind considerați responsabili de faptele noastre.

Putem identifica vârsta la care Dumnezeu lucrează în inima cuiva pe baza cărui criteriu? Acesta este poate cel mai mare mister pe care nu-l putem reduce la vârsta de șapte ani pentru că nu avem de unde știi. Chiar și Canonul 97 aliniatul § 2  este o presupunere și nu o certitudine. Un copil de șapte ani nu devine matur printr-o presupunere: „se presupune că are uzul rațiuniiˮ[2] ci prin sacramentul botezului, când acesta intră pentru prima oară în contact cu Puterea Divină care îl maturizează în numele Sfintei Treimi, făcându-l capabil de a-l iubi pe Dumnezeu (chiar și în grad eroic). Întâietatea copiilor în fața lui Isus Cristos se datorează faptului că: „împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca eiˮ (Mt 19, 14). Chemarea lui Dumnezeu devine astfel universală adresându-se nu doar adulților ci și copiilor. „Fiți Sfinți, căci Eu sunt sfânt (1Pt 1,16).

Pe data de 20 noiembrie 1989 a fost adoptată Convenția asupra Drepturilor Copilului de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, care reglementează drepturile tuturor copiilor din lumea întreagă. În lumina acestor drepturi fundamentale ale copilului, am putea aduce în atenția Bisericii Catolice dreptul copiilor indiferent de vârsta pe care o au, de a fi beatificați, cu condiția ca aceștia să fie botezați, să-l iubească pe Isus Cristos și pe aproapele în grad eroic și să aibe loc miracole prin mijlocirea lor, investigate și recunoscute de către Biserică.

Aș numi-o chiar privilegium pueri (privilegiul copiilor), având întâietate înaintea lui Cristos. Cu atât mai mult când există certitudinea unei faime de sfințenie și o prezență a miracolelor (a prezenței puterii lui Dumnezeu.), aspect care nu ar trebui neglijat ci valorificat spre binele Bisericii și al sufletelor.

„Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării.ˮ (Mt 18, 5-7) căci însuși Isus Cristos intervine în favoarea lor.

Achim Vasile, absolvent CBE

Surse foto:

https://soundcloud.com/aftering_podcasts/aftering-spike-island-and-little-nellie-of-holy-god, accest la data de 10.09.2024, 16:30

https://www.ncregister.com/commentaries/getting-to-know-nennolina, accesat la dat de 10.09.2024, 16:30

https://mariethereseangeline.medium.com/the-three-children-of-fatima-8e3bb8876143, accesat la data de 10.09.2024, 16:32

[1] Codul De Drept Canonic, trad. Tamaș Ioan, Ed. Sapienția, Iași 2004, 89

[2] Codul De Drept Canonic, trad. Tamaș Ioan, Ed. Sapienția, Iași 2004, 89

Pe data de 24 iunie 1981, șase copii cu vârste diferite, au văzut-o pe Fecioara Maria în localitatea Medugorje, din Bosnia Herțegovina, nu departe de localitate Široki Brijeg. De atunci și până în prezent s-au făcut nenumărate experimente medicale și măsurători pe copii vizionari pentru stabilirea sănătății acestora. O selecție de rezultatele medicale ale celor 6 vizionari va fi prezentată astfel în rândurile de mai jos.

Biserica Romano-Catolică folosește instrumentul științei atunci când apelează la comisia de experți și teologi pentru discernerea corectă a unor evenimente supranaturale. Din această comisie fac astfel parte medici, specialiști, teologi, etc…Pe lângă asta, rugăciunea ocupă un loc extrem de important în discernerea corectă a unor evenimente cărora le spunem supranaturale. Să credem în Dumnezeu sau în știință? La această întrebare ne răspunde Părintele iezuit Paul Muller, cercetător al Observatorului de la Vatican, afirmând într-un interviu că: „ne rugăm și facem știință împreunăˮ.[1] Nu are sens ca știința și credința să fie în conflict. Se completează una pe alta.

Vizionarii testați:

Vicka Ivanković, născută pe data de 3 septembrie, 1964. Avea 16 ani când au începu aparițiile. Fecioara Maria i-a încredințat 9 secrete și misiunea de a se ruga pentru cei bolnavi. Este căsătorită de pe 26 ianuarie, 2002 și are doi copii. Continuă să aibă apariții.

Ivan Dragičević, născut pe 25 mai, 1965. A văzut-o pe Fecioara Maria la vârsta de 16 ani, când au început aparițiile. Aceasta i-a încredințat nouă secrete și misiunea de a se ruga pentru preoții, familiile și tinerii din lume. Este căsătorit cu o americancă și are patru copii. Continuă să aibă apariții zilnice.

Maria Pavlović-Lunetti, născută pe data de 1 aprilie, 1965. Avea 20 de ani când au început aparițiile. Misiunea pe care i-a încredințat-o Fecioara Maria, este de a se ruga pentru sufletele din purgator. Este căsătorită cu un italian și are patru copii. I-au fost încredințate nouă secrete. Continuă să primească apariții zilnice.

Mirjana Dragičević-Soldo, născută pe data de 18 martie, 1965. Avea 16 ani când au început aparițiile. Aceasta locuia în Sarajevo, iar vacanțele și le petrecea în Medugorje. Ea a fost prima dintre vizionarii cărora le-au încetat aparițiile zilnice. A primit zece secrete. I-a fost încredințată misiunea de rugăciune pentru necredincioși. Mirjana este singura vizionară care a scris o carte cu titlul Inima mea va triumfa. Are doi copii și locuiește în Medugorje. Are apariții în fiecare an de ziua ei, pe data de 18 martie.

Ivanka Ivanković-Elez, avea 14 ani când au început aparițiile, fiind cea mai tânără. S-a născut pe data de 21 iulie 1966. Aparițiile zilnice au continuat până pe data de 7 mai, 1985. Fecioara Maria i-a încredințat zece secrete, după care aparițiile zilnice au încetat la data de 7 mai 1985. Fecioara i-a promis că îi va apărea anual pe data aniversării aparițiilor de pe 25 iunie. Misiunea de rugăciune care i-a fost încredințată este pentru familii.

Iacov Čolo, născut pe data de 6 martie, 1971 a fost cel mai tânăr dintre vizionari. Mama lui a murit doi ani după începerea aparițiilor. Întrucât tatăl său lucra în Germania, a rămas orfan. Pe 12 septembrie, 1998 a primit zece secrete și aparițiile zilnice au încetat. Fecioara Maria i-a spus că va continua să-i apară anual, în ziua de Crăciun până la sfârșitul vieții sale. Misiunea de rugăciune care i-a fost încredințată este pentru cei bolnavi. Este căsătorit cu o italiancă și au trei copii.[2]

Primii medici examinatori.

Selecție de rezultate medicale oficiale.

Vizionarii de la Medugorje au fost duși de către autoritățile comuniste locale pe data de 27 iunie 1981 în localitatea Čitluk și consultați de către medicul Ante Bijevic. Pentru că rezultatele medicale au fost normale, sistemul de oprimare a dorit reevaluarea vizionarilor pentru a putea fi puși sub acuzație. Pe data de 29 iunie al aceluiași an, copii au fost investigați pentru a doua oară de către doctorița psihiatru Mulija Džudža. Vizionarii au fost declarați absolut normali în ambele cazuri, Džudža afirmând că bolnavi sunt cei care i-au trimis la ea. Apoi, în anul 1982, preotul călugăr franciscan Slavko Barbarić OFM, doctor în psihologie socială, și-a încheiat cercetările cu privire la cei șase vizionari, concluzionând că aceștia nu sunt manipulați, nu au halucinații, ci sunt complet normali și liberi.

În perioada 1982-1983 doctorul Ludvik Stopar, care era psihiatru, parapsiholog și hipnoterapeut, a declarat că vizionarii sunt complet sănătoși. Persoana care le apare în extaz, nu este vreun produs al imaginației lor, ci este o ființă obiectivă. Nu există dovezi ale manipulării ori simulării ei – a concluzionat acesta.[3]

Rezultatele primilor medici străini

Doctorul Nicola Bartulica a lucrat timp de 45 de ani ca psihiatru în Missouri, SUA. Acesta a studiat aparițiile de la Medugorje încă de la începutul anului 1981. „Avem șase persoane care au avut apariții zilnice. I-am văzut în camera în care aveau loc aparițiile. Toți au căzut simultan în genunchi când Fecioara Maria le-a apărut. Au încetat să se mai roage cu voce tare și doar șopteau. Dacă ar fi fost o singură persoană, s-ar fi putut trage concluzia că aveau halucinații sau chiar trișează.ˮ[4] – afirma acesta. Dr. Nicola a remarcat faptul că: „din punctul de vedere al psihologiei, devine aproape imposibil ca șase persoane să halucineze în același timp în decurs de șase minute. S-a confirmat științific că nu sunt stări imaginare, și că nu există modalități științifice de a le explica.ˮ[5] – a precizat acesta. „Halucinațiile unui pacient sunt un simptom al bolii simultan cu comportamentul irațional al acestuia. În schimb, vizionarii se comportă foarte normal. În momentul apariției, ei se află într-o stare de extaz.ˮ[6] – a concluzionat acesta.

În perioada 3 februarie-22 martie 1984, sosesc la Medugorje primii medici italieni. Dr. Federica Maria Magatti descoperă faptul că vizionarii nu reacționează la dureri atunci când aceștia sunt ciupiți și nu au nici un fel de modificare a pupilei oculare în fața unui video-proiector de 1000 WW. Aceștia nu transpiră, nu lăcrimează și nu dau semne de catalepsie (un anumit tip de epilepsie), ci există o normalitate neurologică în comportamentul lor.[7]

În perioada februarie-martie al aceluiași an, Dr. Lucia Capello face studii amănunțite asupra celor trei semne care însoțesc vizionarii: căderea în genunchi, dispariția vocilor și ridicarea capului la finalul apariției, concluzionând că aceste evenimente nu-și găsesc explicația, fiind evenimente vizibile de către vizionari, dar nu și de către observatori.[8]

Cardiologul Dr. Mario Botta, care este membru permanent al Biroului Medical de la Lourdes a făcut cercetări în anul 1982 cu ajutorul unui instrument capabil să înregistreze activitățile inimii. Acesta a dorit să monitorizeze starea inimii vizionarilor în timpul extazului. Primul subiect testat a fost vizionarul Ivan. Rezultatul a fost o activitate cardiacă normală. Medicul a constatat că vizionarii erau cu totul izolați, nereacționând la vreun stimul dureros extern. „Îmi aminetsc că l-am înțepat pe Ivan cu un ac pe umăr și a ieșit chiar și o picătură de sânge…. Noi cercetătorii, nu putem spune ce văd vizionarii în timpul apariției. Dar putem afla dacă ei mint. …. Toate cercetările efectuate asupra vizionarilor din Medjugorje în timpul aparițiilor au arătat că aceștia nu mint.ˮ[9] – afirma acesta.

Profesorul Henri Joyuex, care fusese profesor la Facultatea de Medicină și chirurg la Institutul de Cancer din Montpellier, a testat și el vizionarii în perioada martie-decembrie 1984.

Rezultatele echipei medicale a profesorului Henry Joyeux au fost extrem de complexe având următoarele rezultate:

1. Starea de extaz a vizionarilor nu este nici vis și nici somn. 2. Din electroencefalogramele și observațiile clinice, reiese faptul că aceste apariții nu sunt halucinații colective, așa cum insinua presa mondială, considerând-o invenție psihiatrică. 3. Extazul nu este un semn patologic și nu reduce identitatea vizionarilor. 4. Percepția vizuală a apariției este mai reală decât cea a lumii materiale. Fecioara este mult mai reală decât lumea sesizabilă. Ea aparține unei alte dimensiuni din afara timpului: Veșnicia lui Dumnezeu. 5. Extazul îi absoarbe pe vizionari într-o altă dimensiune temporară proprie, astfel vizionarii pierd noțiunea timpului. Aceștia sunt absorbiți de rugăciune prin legăturile profunde cu Dumnezeu. 6. Comportamentul vizionarilor este concomitent în timpul extazului, ceea ce presupune ipoteza unei comunicări spirituale de tip „face to faceˮ 7. Definițiile date extazului cu intenția de a scăpa de el catalogându-l drept halucinații, manifestări ale subconștientului, etc…nu explică absolut nimic și contrazic existența apariției. 8. Percepțiile vizionarilor de la Medugorje se oglindesc în aparițiile Fecioarei Maria pe care vizionarii o recunosc, cantitatea roadelor dând mărturie despre realitatea/identitatea lor.[10]

Medicul psihiatru James Paul Pandarakalam Phd, afirma că testele făcute pe vizionarii de la Medugorje dovedesc faptul că există o deconectare parțială și neregulată a lumii exterioare în momentul aparițiilor, iar senzațiile decurg în mod normal spre creierul vizionarilor. Testele de screening, scot în evidență cortexul cerebral care nu percepe transmiterea stimulilor neuronali auditivi și vizuali veniți din mediul apropriat. Înregistrarea electrooculografică a vizionarilor, a dovedit faptul că ochii lor converg spre același punct. Nu există dovezi ale autohipnozei. Fenomenul vocii observat în momentele aparițiilor de la Medugorje, nu este o noutate, el apare și în alte locuri de apariții mariane.[11] „Fecioara Maria apare mai degrabă cu un scop bine definit, decât ca o figură halucinantă, iar acele aparții sunt active și tridimensionale.ˮ[12] – a concluzionat profesorul.

Conform vizionarei Mirjana Soldo, Fecioara Maria a transmis într-un mesaj că: „Ceea ce am început la Fatima, voi termina la Medugorje. Inima mea va triumfa.ˮ[13]

Să fie oare Aparițiile de la Medugorje o continuare a fenomenelor extraordinare de la Fatima?

Experimentarea fenomenelor de la Medugorje poate continua prin cele 5 pietre dăruite de către Fecioara Maria necesităților de bază ale sufletului în luptă cu păcatul și cu răul. Iar acestea sunt:

1. Ne hrănim zilnic nu doar din cuvintele, dar și din Trupul și Sângele lui Cristos. Biserica continuă în cuvintele Mântuitorului ,,Luați beți, luați mâncați!ˮ
2. Iertarea păcatelor
3. Sfânta scriptură. Fecioara Maria ne cheamă la citirea ei, indicând mereu spre Fiul ei Cristos.
4. Este vechea cerință a Fecioarei și are bază scripturală. Rugăciunea Tatăl Nostru, Bucură-te Maria, precum și misterele sfântului rozar au ca fundament Sfânta Scriptură. Recitarea acestor rugăciuni poate aduce pacea. Ea a venit la Međugorje ca Regină a Păcii. În contextul istoric actual, devine o necesitate. La Fatima ea cerea rugăciunea rozariului pentru încheierea războiului. Astfel rozariul devine arma păcii pe care o cere însăși Regina Păcii care vine de la Principele Păcii-Isus Cristos.
5. Postul, ce are menirea de a ne ușura aproprierea de Dumnezeu Tatăl, pentru ca lăsând deoparte toată grija cea lumească, să putem alerga mai ușor în brațele Lui, unde nu mai există durere nici întristare.

Achim Vasile

Absolvent CBE 2024

NOTE:

[1] Michael O̕ Neill, Science and the miraculous. How the Church investigates the supernatural, Tan Books, USA 2022, 1

[2] cf. https://www.tektonministries.org/wp-content/uploads/2019/02/Medjugorje-Guide.pdf accesat la data de 19.03.2024, 16:03

[3] cf. Chronology of Testing of the Medjugorje Visionaries, în https://medjugorje.com/chronology-of-testing-of-the-medjugorje-visionaries/ accesat la data de 5.07.2024, 7:05

[4] cf. Dr. Nicola Bartulica, Osoby Widzące Mówią Prawdę, în https://www.medziugorie.pl/publikacje/wywiady-i-artykuly/dr-nicola-bartulica-osoby-widzace-mowia-prawde/ accesat la data de 19.03.2024, 8:05

[5] Ibidem³

[6] Ibidem

[7] Il caso Medjugorje, în http://www.genitoricattolici.org/dossier%20scientifico%20Medjugorje.htm accesat la data de 15.03.2024, 14:43

[8] Idem

[9] cf. Roberto Allegri, Wojtyla mi disse, în https://lnx.tonyassante.com/ilfaustino/wojtyla-mi-disse/ accesat la data de 15.03.2024, 15:33

[10] Daria Klanac, Comprendre Medjugorje, regards historique et théologique, avec la collaboration du théologien Arnaud Dumouch, Informativni centar Mir, Medjugorje, en coédition avec les Éditions Sakramento, Paris, 2012, ediția a 2-a, anexe II, 219, 229

[11] James Paul Pandarakalam, Art. Are the Apparitions of Medjugorje Real?, Journal of Scientific Exploration, Vol. 15, No. 2, 2001, 229–239

[12] Dr. James Paul Pandarakalam, Marian Apparitions and Discarnate Existence, în https://www.rcpsych.ac.uk/docs/default-source/members/sigs/spirituality-spsig/james-pandarakalam-marian-apparitions-and-discarnate-existence-x.pdf?sfvrsn=2b16df55_2 accesat la data de 15.03.2024, 11:34

[13] Mirjana Soldo, My Heart Will Triumph, CatholicShop Publishing, USA 2016, 145

Conceptul de sfințenie pare bine definit în tradiția creștină. De cele mai multe ori este înțeles ca o virtute spirituală ideală, care se identifică cu un „sigiliu” apocaliptic. Totuși, există o particularitate gramaticală în înțelegerea ideii de „a fi sfânt” în contextul creștin, care pornește de la termenul „sfânt” ce pare a fi atribuit mai degrabă altora, decât propriei persoane. De obicei se consideră complet nepotrivit din punct de vedere moral și spiritual, dacă nu chiar autodistructiv ca cineva să pretindă că este un sfânt. Asta înseamnă că sfințenia nu este „un lucru real”?

Nu toți creștinii sunt convinși că problema auto-descrierii sfințeniei este o trăsătură generală a proprietății de „a fi sfânt”. Dar, dacă ne concentrăm pe ceea ce s-ar putea numi sensul excepțional al substantivului „sfânt”, atunci vedem că există o bază solidă pentru acceptarea asimetriei gramaticale a acestui cuvânt, ce poate fi găsită în înțelegerea creștină tradițională a umilinței, sfințeniei și, respectiv a naturii umane. Văzută în această lumină, metafizica realistă puternică a sfințeniei, strâns legată de sensul excepțional al noțiunii de „sfânt”, ar trebui să fie complet reconcepută.

Despre sfințenie, abordând toate aspectele ei s-a discutat miercuri 12 iunie, ora 19:00, la Centrul Sfinții Petru și Andrei în cadrul mesei rotunde prilejuite de lansarea volumul pr. Alexandru Cobzaru, Ei au reușit. Tu? Sfinții din calendarul liturgic, apărut la editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București.

Alături de autorul prețiosului volum, au participat la dezbatere: prof. dr. Madeea Axinciuc, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, director al programului interdisciplinar de „Studii Religioase – Texte și Tradiții”, cu o alocuțiune despre sfințenia în Vechiul Testament; pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor  Șerban, exeget al Noului Testament, director de departament și purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, care a abordat sfințenia în Noul Testament și, nu în ultimul rând, pr. conf. dr. Lucian Dîncă,  director al Școlii doctorale, directorul bibliotecii de studii bizantine „Centrul Sfinții Petru și Andrei”, gazda evenimentului și prefațator al volumului, care a vorbit despre sfințenie la Părinții Bisericii.

Această apariție editorială, a afirmat dna prof. Axinciuc, este o ocazie de a ne aduna în jurul textului biblic și de a vorbi despre sfinți. Domnul coboară până la noi prin sfinții lui. Sfințenia, așa cum aflăm din textele veterotestamentare, este atributul Divinului. „Fiți sfinți, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,1). Sfințenia se referă la Divin dar nu ca la un atribut ancilar ci ca la unul esențial, inerent. Acest termen apare oriunde se vorbește de prezența divină. Instituțional, în cuprinsul Tabernacolului, în Sfânta Sfintelor (Sfințenia Sfințeniilor) manifestarea divină este în cel mai înalt grad, adică deplină. Iar Duhul Sfințeniei, ca instanță subtilă, este oriunde Divinul e prezent în mod deplin, făcându-se simțit prin acea blândă adiere.

În gândirea iudaică, ideea de sfințenie (kadosh) implică o diferențiere: tărâmul sfințeniei fiind complet separat de profan. Pentru că Cel Sfânt (ha’kadosh), Domnul oștirilor (Adonai Tzeva’ot) este distinct, unic și sacru. Și totuși, întreg pământul este plin de Slava Lui ( kavod). Iar în lumea creată, nicio ființă umană nu este considerată „comună” sau obișnuită. Omul a fost creat spre a reflecta adevărul despre Cine e Domnul, precum serafimii din viziunea isaiană,(cf Is 6, 3) care nu fac altceva decât să surprindă prezența divină. Lumea este ca un templu în care poalele mantiei Domnului umplu toate încăperile. Asta înseamnă că nu e loc pe pământ unde Domnul să nu fie cu noi. Iar acea separare „Sfânt, sfânt sfânt”, înseamnă că Dumnezeu Tatăl nu are chip. Sfințenia, a conchis dr. Axinciuc, înseamnă să recunoști prezența divină ca atare, fără a-i atribui vreun chip cunoscut în lumea aceasta.

Sfințenia, a continuat pr. Tarciziu, este o realitate transcendentă ce aparține exclusiv divinului iar Dumnezeu o manifestă și o comunică : templului, obiectelor din templu și oamenilor, deși în Vechiul Testament puțini oameni poartă acest atribut.  Despre sfințenie, a continuat, este greu de vorbit pentru că este o noțiune pe care dacă nu ai simțit-o, nu ai trăit-o, atunci, doar comentarea semantică a anumitor termeni nu este suficient de convingătoare. Ideea însăși a  Învierii lui Isus Cristos e greu de prezentat dacă nu am pătruns în această realitate. Mai mult, chiar noțiunea de har care la origine are o semnificație foarte simplă: bunăvoința cu care Dumnezeu se întoarce către noi, e doar primul pas până a ajunge la o teologie a harului și a înțelege sfințenia pe care ne-o comunică, pentru că suntem chemați la sfințenie, ca și cum am fi absorbiți înăuntru. Dacă în textele veterotestamentare sfințenia se realiza prin câteva rituri de purificare sau  de jertfă,  odată cu venirea lui Isus aceasta sfințenie a fost adusă mai aproape de noi (cf Lc  9, 28-36). Prin botez murim cu Cristos ca să avem parte de înviere împreuna cu el (cf Rm 6, 3-4, 6). Chemarea la sfințenie este și o predestinare la sfințenie, la a fi fii ai lui Dumnezeu. Trebuie să intrăm în această dinamica ca să înțelegem spre ce aspirăm.  Duhul Sfânt este agentul sfințirii creștinului iar acțiunea lui în Biserică diferă de acțiunea Duhului lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Amploarea și universalitatea revărsării lui semnifică că timpurile mesianice s-au împlinit odată cu Învierea lui Isus Cristos, dar pe de altă parte, venirea Lui este legată de botez și de credința în misterul Învierii Sale. În acest sens, enunțul paulin (cf 1 Cor 3,17) despre trupurile noastre care devin temple ale Duhului Sfânt, face referire la purificarea și pregătirea noastră pentru această coabitare, pentru ca Duhul care sfințește să poată fi în noi. Astfel, avem de reflectat asupra stării și vieții noastre, pentru a păstra mereu acest agent în noi spre desăvârșirea vieții noastre.

Pentru a evoca figura sfințeniei, pr. Dîncă a adus în lumină mărturii ale primilor teologi creștini, pentru care realitatea sfințeniei era strâns legată de ideea bucuriei. Sfântul fiind așadar, destinat unei fericiri viitoare, care este fericirea veșnică, dar cunoaște bucuria încă din această lume, pentru că a ales viața cu Dumnezeu, care este Sfântul prin excelență. Sfinții Părinți aveau acel sentiment de apartenență la comuniunea sfinților, a celor vii și a celor morți, care au pecetea credinței în Isus Cristos. Așadar, trăind din și pentru Dumnezeu ei adoptă acea viață morală ca reper de sfințenie, acel kadosh neamestecat cu ce este nedemn de sfințenie. Cine sunt atunci sfinții și ce este sfințenia ?

Sfințenia nu este o viață morală ci intimitatea cu Dumnezeu, adică a-L cunoaște și a-L iubi (1 In  4,7-8). Sfinții în suflul Duhului Sfânt sunt respirația Bisericii, care ritmează în calendarul său cu sfinții zilei. Dumnezeu își imprimă Slava și Sfințenia Sa în acest trup zidit din umanitate, din sfinți care nu se aseamănă între ei, dar fiecare este indispensabil instaurării Împărăției lui Dumnezeu. Așadar, sfinții ne invită să ne făurim propriul model de sfințenie prin trăirea intimității cu Dumnezeu.

Au fost sfinți, sunt sfinți și vor fi sfinți întotdeauna. Duhul Sfânt lucrează continuu în istorie și ca atare și pe pământul țării noastre. Un neam descurajat are nevoie de modele care să-l ajute să-și depășească neputința, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o mulțime de astfel de modele. Pământul românesc, a spus pr. Cobzaru, mustește de sângele martirilor, mărturisind totodată, că a scris această carte pentru că era necesară o actualizare a calendarului cu sfinții români. Ei așteaptă să fie cunoscuți și să fie chemați în ajutor. Sfinții, a adăugat autorul, sunt vase de cristal transparent prin care Isus Cristos, Lumina Lumii, strălucește în jurul lor. Și, așa cum luna și stelele iau lumina de la soare, așa și sfinții iau această lumină de la Cristos și o răspândesc în jurul lor.

La finalul unui eveniment cultural înălțător, cuvintele rostite de pr. conf. dr. Lucian Dîncă exprimă chintesența: „Să nu ne fie teamă de sfințenie ca și cum ar fi dedicată unei elite spirituale sau unei ierarhii bisericești ori vieții monahale. Sfințenia este un dar! Cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor”.

Alina Pelteacu

Masterand CBE anul II

Foto: Alina Pelteacu

Și, în fond, chiar mai are rost? ,,Du-te, dom’le, acasă cu medievalismul dumitale. Nu ne pervertiți societatea noastră de moravuri mai ușoare sau mai non-ușoare, se aude de undeva, din spate, un savant al logicii, care neagă, îndeobște corect din punct de vedere logic, termenii, dar care e prea în spate pentru a purta un dialog. Poate că este vorba, de fapt, de o distanță providențială, manifestată printr-un bildungsroman — nenea Iancu, căci așa îi vom spune de acum, era foarte în spate la procesiunea de Corpus Domini, care nici nu plecase încă de la Biserica Italiană spre Catedrala Sf. Iosif. Ori era el prea în spate, ori eram eu prea în față. Cert este că, între mine și el, era o mare de oameni, ca o prăpastie pe care nu o poți trece. Cine are urechi de auzit să audă.

,,Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, spune Mântuitorul, comprimând și suplinind Legea și Profeții, însă nu mai eram sigur dacă, într-o zi de duminică, 2 iunie, la ora 3 dupa-amiaza, la 37 de grade, toropit de arșiță și cu o cădere de calciu în buzunarul drept, nenea Iancu era, cu adevărat, aproapele meu. În fapt, nici nu știu de la ce s-au luat la harță. Bănuiala mea, nedefinită precum argumentele sale, este nenea Iancu era un trecător oarecare. Neștiind de ce lumea ocupă un trotuar întreg și o bandă din carosabil, cred că a întrebat unul dintre participanții la procesiunea de Corpus Domini despre scopul și durata … vizitei. În fond, chiar asta era: o vizită la Sfântul Sacrament — știți și dumneavoastră destul de bine; exercițiu acela ascetic, într-adevăr, medieval.

Revenind la nenea Iancu… acesta era un domn bine, după cum îmbrăcămintea îl recomanda, dar un domn nu atât de bine, după cum vârsta nu-l recomanda. Acum, evident nu pot sa garantez că persoana cu care boemul nostru personaj a intrat în dialog i-a și răspuns cum trebuie. Poate l-a jignit prin omisiune! Cert este că, în mijlocul a toată zarva de afară, generată de mașinile care treceau pe lângă noi (Bulevardul Magheru — și cu asta am spus tot) și de oamenii care, pare-mi-se că aveau mai multă sete de vorbă cu semenii lor decât cu Isus, pentru un moment, lumea a stat în loc: toți, pe o rază de 10m, am întors capetele către nenea Iancu și, într-un moment de rațiune, ne-am suspendat nu doar judecata, ci și logoreea. Pentru un moment, aceea a fost ziua în care tăcerea a fost mai asurzitoare decât zgomotul.

Personajul nostru pleacă grăbit — mă rog… cât de cât grăbit, atât cât îi permite vârsta. Și bine a făcut că a plecat. Nici noi nu mai aveam timp de dialog sau de uimire când, pe nepusă masă, apare Regele a toate, care a binevoit, fără meritul nostru, să viețuiască într-o sărmană bucată de pâine. Un gest de pioasă reverență și pornim, volens nolens, la drum. Procesiunea se formează, zeci de ministranți aruncă petale de flori pe drum, înaintea Sfântului Sacrament, preoții își pun mina tristă, serioasă și atât de puțin-plăcută Domnului, iar noi toți înaintăm pe ritmurile asurzitoare ale fanfarei.

Rememorez acum interacțiunea de la depărtare cu nenea Iancu și îmi dau seama că personajul nostru chiar avea dreptate! În secolul XIII, la Liège, introduce, la nivel local, sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului, ce era celebrată prin procesiuni euharistice în tot principatul episcopal. Eram gata-gata să mă transfer în timp, să simt o tămâie autentică, să audiez niște cântări gregoriene în latină, dar, imediat, m-am trezit din visare: eu, la fel ca ceilalți, sunt medievistul de serviciu, așa că nu e nevoie să mă transfer nicăieri în timp. Iar clopoțeii ministranților, fumul de tămâie care se întrepătrundea cu polenul în cantități teribile din atmosferă creau un cadru pe cât de idilic, pe atât de dăunător astmaticilor, printre care mă număr și eu.

Ajungem la catedrală, unde nici aici nu este un mediu prea prietenos: atmosfera este sufocantă datorită sutelor de participanți. Da, datorită, nu din cauza! Catedrala este arhiplină, iar Sfânta Liturghie începe. Pe chipul oamenilor se pot citi tot felul de sentimente: uimire, generată de somptuozitatea evenimentului, oboseală, cauzată de condițiile meteo, și recunoștință, datorată faptului că au prins, măcar unii dintre ei, locuri în bănci. Ceva mă face să zâmbesc, antrenându-mi toți mușchii din colțul drept al gurii: faptul că văd o mulțime de tineri și de copii în biserică. Sub ochii mei se înfăptuiește un lucru minunat: ștafeta se predă între generații fără cuvinte deșarte sau explicații inutile. Acel lex orandi, lex credendi, lex vivendi face să de înfăptuiască în fața mea o nouă geneză a lumii.

Jertfa Sfintei Liturghii se sfârșește, iar lumea pleacă spre casele lor la fel cum au venit și, totuși; fundamental transformați de întâlnirea cu Cristos euharisticul. Intonăm Christus vincit. Ochii mi se umezesc. Da, așa este. De-abia acum realizez cu adevărat: Cristos a învins cu adevărat.

Matei Pieca

Masterand CBE anul I

Foto credit: www.arcb.ro